Topicuri > Reglementări

tipareste trimite pe mail

 Evaluare adecvata extindere partii zona Slima

Detalii

Autor: APM Hunedoara,
Adăugat: 2010-09-03 09:37:38
Ultima actualizare: 2010-09-03 09:37:38

Taguri

CUPRINS

 

Introducere   3

a. Informatii privind PROIECTUL supus aprobarii:4

a1. Informatii privind proiectul: denumirea, descrierea, obiectivele acestuia, informatii privind productia care se va realiza, informatii despre materiile prime, substantele sau preparatele chimice utilizate;4

a2. Localizarea geografica si administrativa, cu precizarea coordonatelor Stereo 70;14

a3. Modificarile fizice ce decurg din proiect  si care vor avea loc pe durata diferitelor etape de implementare a acestuia;26

a4. Resursele naturale necesare implementarii proiectului;27

a5. Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei naturale protejate de interes comunitar pentru a fi utilizate la implementarea proiectului;28

a6. Emisii si deseuri generate de proiect  si modalitatea de eliminare a acestora;29

a7. Cerintele legate de utilizarea terenului, necesare pentru executia proiectului (categoria de folosinta a terenului, suprafetele de teren ce vor fi ocupate temporar/permanent de catre proiect);51

a8. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea proiectului, respectiv modalitatea in care accesarea acestor servicii suplimentare poate afecta integritatea ariei naturale de interes comunitar;52

a9. Durata constructiei, functionarii, dezafectarii proiectului si esalonarea perioadei de implementare a proiectului;54

a10. Activitati care vor fi generate ca rezultat al implementarii proiectului;55

a11. Descrierea proceselor tehnologice ale proiectului;55

a12. Caracteristicile proiectelor existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact cumulativ cu proiectul care este in procedura de evaluare si care poate afecta aria naturala protejata de interes comunitar;61

  •  

b. Informatii privind aria naturala protejata de interes comunitar afectata de implementarea PROIECTULUI:                                                                   62

c. Identificarea si evaluarea impactului139

d. Masurile de reducere a impactului          155

E.Concluzii                                                                  161

 

ANEXA 1              

ANEXA 2

 


 

 

 

Introducere

 

Acest studiu are ca obiect descrierea condiţiilor iniţiale din perimetrul potenţial afectat de către investiţia propusă precum şi a zonelor din imediata vecinătate.

Se urmăreşte de asemenea descrierea impactului potenţial pe care îl va avea investiţia asupra biodiversităţii cu accent asupra habitatelor şi speciilor care au stat la baza desemnării sitului Natura 2000 pe suprafaţa căruia se află proiectul.

Un capitol special este dedicat recomandărilor şi măsurilor de reducere a impactului asupra biodiversităţii.

La elaborarea studiului s-a ţinut cont de Ord. MMP 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar şi de Ord. MMP nr 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private.

 

 


 

A. Informatii privind proiectul supus aprobarii.

 

 

a1. Informatii privind proiectul: denumirea, descrierea, obiectivele acestuia, informatii privind productia care se va realiza, informatii despre materiile prime, substantele sau preparatele chimice utilizate;

 

Denumirea proiectului: Extindere pârtii de schi în zona Slima.

Scopul proiectului constă în reabilitarea pârtiilor existente în zona Slima – Parâng şi prevede amenajarea de pârtii de schi, teleschiuri, telecabine şi amenajări aferente.

În vederea identificării unor posibilităţi mai bune de evoluţie a activităţii turistice zonale s-au elaborat strategii de dezvoltare în mai multe areale, dintre care şi Munţii Parâng.

În cadrul acestor strategii s-a încercat crearea unui model complex şi unitar de amenajare pentru turism a zonei Văii Jiului.

Abordarea structurată pe fiecare areal turistic a răspuns cel mai bine cerinţelor de amenajare turistică a zonei. Un areal bine individualizat în Valea Jiului este Complexul turistic RUSU-ANEFS, care beneficiază de o oarecare notorietate în special pentru sporturile de iarnă, şi unde se desfăşoară actualmente într-o oarecare măsură un turism organizat.

O componentă importantă a dezvoltării turismului în arealul munţilor Parâng o constituie problemele de impact economic, social şi ecologic. Municipiul Petroşani, fiind o zonă monoindustrială, în care mineritul a constituit principala activitate a locuitorilor, a suferit în ultimii ani numeroase transformări. Restructurarea industriei miniere, prin numărul mare de disponibilizări a dus rapid la creşterea numărului de şomeri şi la scăderea nivelului de trai al municipiului. În aceste condiţii, autoritatea locală a identificat dezvoltarea turismului ca o activitate complementară / alternativă la economia locală.

Poziţia geografică a Văii Jiului în partea central-vestică a ţării prin traversarea zonei de către importante artere rutiere (E70) şi apropierea de magistralele europene (E68, E81) favorizează dezvoltarea turismului care în procesul integrării României în Uniunea Europeană poate fi văzut ca un factor de integrare. Prin realizarea unor dotări competitive, în special pentru sporturile de iarnă, aria montană a Văii Jiului poate deveni o destinaţie turistică reprezentativă pentru ţările europene central-estice deficitare în această ofertă.

Autoritatea locală a făcut şi face în continuare eforturi considerabile pentru revigorarea zonei prin dezvoltarea turismului în masivul Parâng şi transformarea municipiului într-o staţiune turistică. Pentru municipiul Petroşani turismul reprezintă o orientare nouă iar pentru dezvoltarea durabilă a acestuia trebuie îndeplinite mai multe condiţii.

De aceea prioritară este implementarea unui proiect de dezvoltare a domeniului schiabil în zona turistică Parâng. Prin acest proiect se va realiza un cadru de creare a unei oferte turistice la nivel zonal şi se pun bazele unor abordări particularizate ulterioare pentru fiecare unitate turistică ce se va dezvolta în acest areal.

Astfel se va asigura sporirea aportului economic (încasări, inclusiv valutare, constribuţia directă şi indirectă a turismului la creşterea veniturilor populaţiei locale şi la dezvoltarea economică şi tehnico-edilitară a zonei) şi social, respectiv la reconversia forţei de muncă şi absorbţia unei părţi din aceasta în activitatea de turism şi serviciile conexe care se vor dezvolta.

Elemente de atractivitate turistică:

  • domeniu schiabil de largă extindere, dispus gradual de la 1.150 m la 2.050 m altitudine, cu strat de zăpadă de 40-60 m grosime medie şi peste 150 zile/an persistenţă;
  • peisaje alpine de mare spectaculozitate cu circuri şi văi glaciare, abrupturi cu mase de grohotiş şi stâncării, creste şi vârfuri de peste 2.000 m altitudine;
  • păşuni montane şi alpine;
  • telescaun existent Valea Maleia cota 1.073 - Cota 1.685 m ;
  • păduri de conifere de mare întindere, cu aerosoli răşinoşi (foto 5);
  • fonduri cinegetice şi piscicole reprezentative;
  • domeniu imens pentru drumeţie montană (din 20 trasee montane, 11 pleacă din / sau acced în zona studiată);
  • domeniu pentru parapantă, deltaplan şi mai puţin pentru mountain bike
  • domeniu pentru alpinism;
  • clima este favorabilă practicării turismului în orice anotimp,cu precădere în lunile august-octombrie(secetoase şi cu zile senine) şi de iarnă(temperaturi mici şi cu zile senine pentru schii);
  • bioclimat tonic stimulent cu valoare terapeutică.

În scopul dezvoltării turismului în acestă zonă prin HG 1205 din 7 octombrie 2009 se aprobă atestarea zonei Parâng – Petroşani, judeţul Hunedoara, ca staţiune turistică de interes naţional. Prin nota de fundamentare a acestei hotărâri de guvern se estimează un impact socio-economic pozitiv:

1. Impactul macroeconomic.

Pe termen mediu şi lung, proiectul de act normativ va crea un impact pozitiv în sensul că zona Parâng – Petroşani se va dezvolta din punct de vedere turistic, putând fi promovata ca staţiune turistică de interes naţional.

2. Impactul asupra mediului de afaceri.

Impact pozitiv prin creşterea circulaţiei turistice şi totodată a cifrei de afaceri a investitorilor din turism.

3. Impactul social.

Diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor turistice va crea un impact social pozitiv.

Prin HCL nr. 292/2009 a fost aprobată actualizarea Planului Strategic de Dezvoltare Socio-Economică a municipiului Petroşani pentru perioada 2007-2013. Acest plan prevede ca şi direcţie strategică: Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng

Alături de acest program se prevede mediatizarea potenţialului turistic şi marketingul turistic şi îmbunătăţirea serviciilor:

  • ?Realizare hărţi (inclusiv cele cuprinzând trasee turistice), pliante de promovare a potenţialului turistic a zonei Parâng
  • ?Realizare panouri publicitare la intrările dinspre Haţeg şi Defileul Jiului
  • ?Prezentare pe pagina web a punctelor de atracţie turistică
  • ?Capacitatea posturilor locale TV pentru mediatizarea potenţialului turistic, realizarea de reportaje
  • ?Amenajare spaţiu protejat pentru suprapopularea cu faună pentru vânătoare
  • Amenajare de trasee de mountain-bike
  • ?Dezvoltarea activităţii echipei SALVAMONT
  • Crearea unor produse turistice adaptate la oferta municipiului Petroşani (peisagistic şi antropic):
  • ?sat tradiţional momârlănesc zona Maleia
  • ?sat tradiţional momârlănesc zona Sălătruc
  • ?Muzeul etnografic Sfânta Varvara (stâna şi casa ţărănească veche)
  • ?Muzeul Slătinioara
  • Amenajare traseu turistic ,,Drumul momârlanilor‘‘ (reţete culinare tradiţionale, artizanat, izvoare cu apă microbiologic pură  „Şanse egale între om şi natură” în zona turistică Rusu – Parângul Mic

De asemenea s-a mai derulat un proiect privind gestionarea deşeurilor în zona Parâng, care completează proiectul propus de reabilitare a pârtilor existente.

Tot în acest sens se va derula şi un alt proiect care prevede dezvoltarea unei reţele de colectare a apelor uzate din zona Rusu – Parâng în vederea epurării loe la Staţia de epurare a apelor reziduale Dănuţoni.

În corelare foarte strânsă cu acest proiect se află proiectul de reabilitare a pârtiilor existente în zona Rusu – Parâng care are în vedere efectuarea următoarelor lucrări de dezvoltare a infrastructurii de schi din zonă:

Dezvoltare pârtii:

Nr:     Pârtie                                                                   Lungime       Defrişări

2a:    Vf. Parâng –Telescaun T3                                 3,675 km   3,40 ha

2c:    Staţia Meteo – Staţie intermediară T3              0,603 km   0,00 ha

2d:    Sosire Telescaun T3 – Saivane                        0,353 km   0,00 ha

2e     Prelungie pârtie 2c pentru leg. cu pârtia 2a      0,498 km   0,00 ha

2f :       ANEFS – Plecare Telescaun 7                      0,229 km   0,92 ha

3b:    Vf. Parâng – Slima (Poiana Zăpezii)                 1,515 km   2,03 ha

4b:    Vf. Badea – „B” – Plecare Telescaun 4           1,827 km   5,60 ha

În total 6 pârtii, însumând 8,202 km.

Construcţie instalaţii de transport pe cablu:

Telescaun T3, cu plecare de la Hotel Rusu până în zona Pilon 17 a telescaunului existent, cu scaune cu 4 locuri, detaşabil, lungime 2.052 m, diferenţă de altitudine de 407 m; capacitatea de transport va fi de 1.200 pers/h, viteza de 2,5 m/s, cu staţie intermediară pe pârtia 2a.

Telescaun T5, între Vf. Parângul Mic şi zona « Scăriţa », cu o lungime de 780 m, capacitate de transport de 1.200 pers/h, cu scaune cu 4 locuri, fix, cu pornire de la cota +1.900, până la cota +2.069.

Telescaun T9, cu plecare de la Pilon 17 la zona ANEFS, cu scaune cu 4 locuri, fix, 617 m lungime, diferenţă de cotă de 170 m, capacitate 1.200 pers/h.

Reabilitare drumuri de acces:

Drumul DF1 cu punctul de plecare în zona ANEFS – Poiana Zăpezii (Slima), în lugime de 1.530 m, are lăţimea de 3 m şi va fi lărgit la o lăţime de 5 m.

Drumul DF2 porneşte din zona Staţia Meteo şi sosire în Poiana Zăpezii (Slima), în lungime de 1.360 m cu lăţime de 3 m, va fi lărgit la 5 m.

Drumul DF6 porneşte de la Staţia Meteo spre Vf. Parângul Mic, în lungime de 2.500 m şi lăţime de 5 m, existent.

Acest proiect constituie baza de dezvoltare a infrastructurii din zona Parâng, fiind în directă corelare cu proiectul de extindere a pârtilor de schi în zona Slima.

 

Prin proiectul de extindere pârtii de schi în zona Slima se prevede realizarea următoarelor lucrări:

 

Lucrări de reabilitare şi construcţii pârtii.

 

Pârtii existente:

 

2a:    Vf. Parâng – Coamă    1,3 km       

2b:    Poiană                           0,5 km

2d:    Saivane               0,8 km

3b:    Pârtia Slima                  0,7 km

4b:    Pârtia „B”             0,5 km

În total 5 pârtii existente, însumând 3,8 km lungime.

 

Pârtiile existente prin proiect vor fi reamenajate, prelungite şi lărgite pentru a putea fi omologate. Din analiza formelor de relief ale muntelui au rezultat o serie de zone ce pot fi amenajate ca pârtii de schi. În acest sens, noul sistem de pârtii proiectat va fi:

 

Nr:     Pârtie                                                          Lungime       Defriş.

2b:    Staţia Meteo – Sosire pârtie 4b               0,740 km;  2,00 ha

3a:    Vf. Badea - Slima (Poiana Zăpezii)        1,210 km;  2,98 ha

3c:    Poiana Zăpezii – plec. Telescaun 4        1,226 km;  3,02 ha

În total 3 pârtii, însumând 3,176 km.

TOTAL defrişări pârtii: 8,00 ha.

Amenajarea pârtiilor va respecta „Normele privind omologarea, amenajarea, întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement” aprobate prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 491/2001.

 

Lucrări de executat pentru amenajarea pârtiilor:

•        Pregătirea terenului;

•        Amenajare căi de acces la obiective;

•        Defrişări arbori şi tufişuri şi scoatere de cioate;

•        Evacuare arbori şi tufişuri;

•        Săpătură şi nivelare suprafeţe schiabile;

•        Amenajare, însămânţare iarbă;

•        Plantare puieţi pe taluzuri;

•        Montare gărduleţe de coastă şi opritori avalanşă;

•        Executare podeţe;

•        Plantare marcaje şi balize.

 

Drumuri auxiliare (căi de acces).

 

În total sunt necesari 1,25 km de drumuri forestiere, constând în căi de acces la pârtiile de schi a schiorilor şi a maşinilor de bătut zăpada (ratrack-uri).

Aceste drumuri sunt existente şi necesită o lărgire pentru a asigura accesul pentru maşini de gabaritul ratrack-urilor. Situaţia lor este următoarea:

Aceste drumuri forestiere vor fi prevăzute cu rigole din pământ bătut, podeţe la traversări de pâraie. Calea de rulare nu va fi acoperită cu macadam, pentru scopul în care vor fi folosite acestea fiind suficientă nivelarea şi bătătorirea suprafeţei de pământ. Lăţimea finală a drumurilor va fi de 5 m.

 

Lucrări necesare pentru lărgirea căilor de acces:

•        Pregătirea terenului;

•        Defrişări arbori şi tufişuri şi scoatere de cioate;

•        Evacuare arbori şi tufişuri;

•        Săpătură şi nivelare suprafeţe căi de acces;

•        Plantare puieţi pe taluzuri;

•        Montare gărduleţe de coastă;

•        Executare podeţe;

•        Plantare marcaj;

•        Lucrări de refacere a mediului degradat în urma lucrărilor de construcţii.

 

Instalaţii de transport pe cablu.

 

În cadrul proiectului de reabilitare a pârtilor existente din zona Slima - Parâng au fost proiectate 2 instalaţii de transport pe cablu, ce vor satisface cerinţele de transport rapid la domeniul schiabil. Acestea au fost astfel concepute încât să deservească afluxul de turişti amatori de sporturi montane, corelat cu dispunerea şi capacităţile pârtiilor prevăzute. Descrierea  telefericelor este următoarea:

Telegondola TG2 staţia intermediară Hotel Rusu - Poiana Zăpezii (Slima) are o lungime pe înclinare: 3260,71 m, o diferenţa de nivel: 464m. Pe traseu sunt prevăzuţi 19 piloni, respectiv 62 cabine.

Telescaunul TS8, Slima - Vf. Badea are o lungime pe înclinare de  830,53m, o diferenţa de nivel 270m (cota 1527 - 1797) capacitate de transport 2400 pers./oră fiind dotat cu scaune cu 6 locuri, decuplabil.

Caracteristicile telefericelor sunt următoarele:

 

TOTAL defrişări teleferice: 0,78 ha.

 

Lucrări de executat pentru instalaţiile de transport pe cablu:

 

•        Pregătirea terenului;

•        Amenajare căi de acces la obiective;

•        Defrişări arbori şi tufişuri;

•        Evacuare arbori şi tufişuri cu ajutorul instalaţiilor de transport pe cabu auxiliare;

•        Săpătură pentru fundaţii staţii plecare / intermediare / sosire, piloni de traseu;

•        Turnare betoane;

•        Montare utilaje de transport pe cablu;

•        Alimentare cu energie electrică;

•        Lucrări de refacere a mediului degradat în urma lucrărilor de construcţii/montaj;

•        Punerea în funcţiune.

 

 

Pozitionarea statiilor de plecare respectiv sosire sunt dupa cum urmeaza:

 

TG 2  - Hotel Rusu – Poiana Zăpezii (Slima)

TS 8 – Slima – Vârful Badea

 

Traseele lor au fost gandite spre a deservi intreaga retea de partii existente.

Pe traseul telefericelor se vor executa fundatii din beton armat pentru pilonii metalici care sustin cablul purtator.

Au fost proiectate trei fundatii tip: pentru piloni care reazema drept pe fundatie cu cablul purtator pe deasupra, pe dedesubtul rolelor si piloni inclinati. Cele trei tipuri de fundatii se regasesc in plansele :

P09/2008 - 01 - 1.1  ÷ 1.9 – C – 07

P09/2008 – 01- 1.1  ÷ 1.9 – C – 08

P09/2008 – 01- 1.1 ÷  1.9 – C – 09

Betonul turnat in elevatie trebuie sa fie aparent, iar feţele in contact cu terenul de fundare se vor izola si proteja hidrofag.

Pe grinzile de acoperis reazema pane din U 10 la distante de 80-90 cm pe care se monteaza asteriala din OSB si invelitoarea din ardezie neagra.

Perimetral spatiul de garare se inchide cu lemn si ferestre din lemn  cu geam simplu.

Pardoseala se va executa din beton amprentat.

Reteaua de grinzi si I 24  casetat va sustine prin elemente de prindere şina pe care sunt garate telescaunele de 4 si 6 locuri. Ca si la gondole, s-a prevazut un spatiu pentru revizia scaunelor la nivelul zonei de cuplare, decuplare.

Pe parcursul efectuării lucrărilor se va ţine cont de următoarele aspecte:

•        trasarea fundatiilor pentru piloni telescaune in prezenta proiectantului

•        beton aparent la elementele care ies in elevatie(deasupra nivelului  terenului natural);

•        hidroizolatia si protectia acesteia pentru betonul care ramane sub cota terenului natural;

•        beton amprentat unde sunt pardoseli din beton;

•        constructorul va gandi si respecta modul de transport care sa afecteze cat mai putin mediul inconjurator, iar la finalizarea lucrarilor caile de acces auto se vor înierba( mai putin drumul de la Hotel Rusu la ANEFS).

 

 

a2. Localizarea geografica si administrativa, cu precizarea coordonatelor Stereo 70;

 

Proiectul este localizat pe suprafaţa teritorial administrativă a municipiului Petroşani.

Limitele suprafeţei pe care se va derula acest proiect sunt:

Limita nordică     N 434090

                             E 381060

Limita estică        N 432800

                             E383340

Limită sudică       N 432670

                             E 380600

Limita vestică      N 433240

                             E 378780

 

Vectori Stereo 70 partii schi:

 

Pârtia 2b

 

Punct

Coordonate

Nord

Est

p

433197

379578

1

433278

379531

2

433403

379525

3

433628

379491

s

434000

379666

 

Pârtia 3a

Punct

Coordonate

Nord

Est

pl

433188

381672

1

433406

381550

2

433563

381547

sos

434150

380863

 

Pârtia 3c

 

Punct

Coordonate

Nord

Est

p

434150

380863

1

434031

380806

2

433975

380713

3

433919

380544

4

433884

380344

5

433906

380206

6

433972

380147

7

434138

380078

8

434194

380031

9

434191

379966

10

434203

379922

11

434194

379881

s

434000

379666

 

Hărţile cu localizarea pârtiilor de ski:

 

Pârtia 2b.

 

Pârtia 3a.

 

 

 

Pârtia 3c.

 

 

Coordonatele Stereo 70 pentru instalaţiile de transport pe cablu şi hărţile aferente.

 

TG2

 

Pilon

lungime

N

E

St interm

24,10

433430,000

377964,000

27

32,03

433431,955

377971,945

28

115,00

433452,407

378055,073

29

345,01

433509,104

378285,521

30

656,88

433585,979

378597,984

31

778,63

433615,990

378719,966

32

993,07

433668,849

378934,814

33

1169,06

433712,230

379111,139

34

1408,05

433771,140

379350,584

35

1505,00

433795,038

379447,719

36

1589,96

433815,981

379532,840

37

1697,28

433842,435

379640,365

37

1706,82

433844,786

379649,923

38

1728,57

433850,148

379671,714

39

2108,68

433943,844

380052,548

40

2132,78

433949,784

380076,694

41

2555,99

434054,105

380500,709

42

2724,12

434095,548

380669,159

43

3078,06

434182,794

381023,773

44

3189,03

434210,147

381134,954

St sosire

3229,00

434220,000

381175,000

 

 


Harta TG2.

 

 

TS8

 

Pilon

lungime

N

E

St plecare

30,00

434067,545

380989,950

1

37,89

434062,086

380996,472

1

44,77

434057,326

381002,159

2

112,82

434010,244

381058,409

3

222,22

433934,553

381148,840

4

362,03

433837,822

381264,408

5

481,76

433754,984

381363,377

6

602,77

433671,261

381463,404

7

763,82

433559,834

381596,529

8

803,35

433532,485

381629,205

St sosire

812,00

433526,500

381636,355

 

 

Harta TS8

 

 


 

Vectori Stereo 70 pentru drumul de acces.

 

Gruniu

 

punct

N

E

1

432915,63

380706,25

2

433053,13

380856,25

3

433109,38

380890,63

4

433171,88

380900,00

5

433268,75

380906,25

6

433393,75

380928,13

7

433487,50

380975,00

8

433584,38

381000,00

9

433612,50

381021,88

10

433700,00

381053,13

11

433740,63

381050,00

12

433793,75

381059,38

13

433840,63

381068,75

14

433984,38

381137,50

15

434046,88

381150,00

 

Drum de acces Gruniu.

 

În anexa 1 este prezentată o hartă de ansamblu a localizării proiectului.

a3. Modificarile fizice ce decurg din proiect  si care vor avea loc pe durata diferitelor etape de implementare a PP;

 

Prin executarea lucrărilor de reprofilare a pârtiilor va rezulta un volum foarte mare de roci şi pământ.

2b: 32560 m3

3a: 53240 m3

3c: 53944 m3

 

Total 139744 m3 din care o parte vor fi depozitaţi permanent în zona Slima, pe un amplasament pe care în viitor se preconizează construirea unui lac de acumulare pentru asigurarea unei rezerve de apă pe timp de iarnă, necesar alimentării instalaţiilor de producere a zăpezii artificiale, iar altă parte va fi utilizată pentru drumul de acces.

 

 

a4. Resursele naturale necesare implementarii proiectului;

 

Alimentarea cu apă se realizează prin intermediul a două tronsoane distincte.

Un prim tronson de cca 95 m este realizat din conducta de otel  Ø 500 mm (lungime de 80 m) si Ø 200 mm (pe cca. 15 m) care aduce apa de la captare la Statia de pompe Jiet.

Al doilea tronson, in lungime de 3.380 m, este realizat din fonta ductila Ø 200 mm cu PN 63 si leaga Statia de pompe Jiet cu Statia de pompe Slima. S-a ales varianta tevilor din fonta ductila imbinate cu mufe rezistente la impingere, intrucat prezinta o serie de avantaje legate de rezistenta la presiuni mari, usurinta la montaj si siguranta in exploatare, in ciuda unui cost mai ridicat.

Conductele se pozeaza sub limita de inghet, de 100 cm si la montaj se vor respecta prevederile si instructiunile de furnizare. Se va acorda o atentie deosebita refacerii umpluturilor si a ambientului natural, in acest sens putand apare recomandari ulterioare, dupa finalizarea studiului de impact la mediu.

Apele reziduale rezultate vor fi preluate de reţeaua de canalizare care este prevăzută a se realiza printr-un alt proiect aparţinând Primăriei Municipiului Petroşani şi vor fi epurate la Staţia de Epurare Dănuţoni.

 

a5. Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei naturale protejate de interes comunitar pentru a fi utilizate la implementarea proiectului;

 

În urma activităţilor de lărgire, reprofilare şi prelungire a pârtiilor existente va fi necesară efectuarea unor lucrări de defrişare, după cum urmează:

 

Pârtie         Defrişări

2b:              2,00 ha

3a:              2,98 ha

3c:              3,02 ha

TOTAL defrişări pârtii: 8,00 ha.

 

În urma activităţilor de lărgire a drumurilor de acces existente va fi necesară efectuarea unor lucrări de defrişare, după cum urmează:

 

Drum          Defrişare

Gruniu        0,25 ha

TOTAL defrişări căi de acces: 0,25 ha.

 

În urma activităţilor de construire a noilor instalaşii de transport pe cablu va fi necesară efectuarea unor lucrări de defrişare, după cum urmează:

 

Telescaun Defrişare

TG2            1,96 ha

TS8            0,78 ha

 

a6. Emisii si deseuri generate de proiect si modalitatea de eliminare a acestora;

 

Emisii de poluanţă în apă

 

În prezent în masivul Parâng calitatea apelor este afectată de apele uzate neepurate sau insuficient epurate. Fiecare cabană are sistem propriu de canalizare cu fose septice vidanjabile. Prin proiect se propune realizarea unui sistem de alimentare cu apă şi a unui sistem de canalizare.

Gospodăria de combustibil va fi astfel proiectată şi executată încât să împiedice contaminarea accidentală a apelor freatice cu combustibili.

Apele uzate vor fi colectate şi transmise prin magistrala nou creată la Staţia de epurare Dănuţoni.

Pe durata derulării lucrărilor de investiţii este posibilă contaminarea apelor de suprafaţă cu produse petroliere prin spălarea acestora din solurile contaminate accidental de către scurgerile de apă.

 

Emisii de poluanţi în aer

 

Evaluarea emisiilor rezultate la operaţiunile de alimentare a autovehiculelor şi utilajelor care operează pe şantier

 

Sursele de impurificare a atmosferei specifice unor astfel de activităţi sunt compuşii organici volatili – COV – şi anume hidrocarburile, în principal cele specifice benzinelor (heptan).

Emanaţiile în atmosferă a acestor poluanţi se produc datorită pierderilor prin respiraţie a rezervoarelor şi pierderilor de lucru.

Pierderile prin respiraţie sunt legate de distilarea vaporilor şi ciclu termic al zilei.

Pierderile de lucru apar la umplerea şi golirea rezervoarelor.

Caracteristica emisiilor prin respiraţie este înălţimea mare a acestora şi depind de temperatura ambientă şi de gradul de umplere al rezervorului. Aceste emisii sunt continue.

Pierderile prin vehicularea produselor petroliere (descărcarea din cisterne, neetanseitati, umplerea rezervoarelor autovehiculelor şi altele) se caracterizează prin înaltimea mică de emisie şi au un caracter intermitent.

În funcţie de capacitatea de stocare a rezervoarelor şi de cantitatea medie zilnică de produse petroliere vehiculată în staţie s-au calculat emisiile la înaltimea de 6 -8 m de la sol.

La stocarea şi manipularea produselor petroliere survin pierderi prin evaporare, care pot fi împartite în pierderi prin respiraţie şi pierderi de lucru .

Piederile prin respiraţie sunt datorate dilatării vaporilor şi a regimului termic al zilei.

Pierderile de lucru apar la umplerea sau golirea rezervoarelor (rezervoarele staţiei, a autovehiculelor aflate la alimentat, a autocisternelor).

În situaţiile descrise anterior apar emisii de compuşi organici volatili (COV.

Emisiile de COV în cazul de faţă pot fi evaluate prin factorii de emisie stabiliţi după AP – 42 după cum urmează :

- respiraţia rezervoarelor de stocare       Ea = 0.05 kg /1000 dmc/ zi

- pierderi la umplerea rezervoarelor       

autovehiculelor                                Ec = 1.44 kg /1000 dmc

Precizam ca aceste emisii apar în situaţia în care nu există sistemul de recirculare a vaporilor. Pierderile se reduc complet în situaţia existentei circuitului închis.

Debitele masice de COVevacuate în atmosferă pot fi stabilite pe categorii tehnologice după cum urmează:

La umplerea rezervoarelor autovehiculelor se utilizează o autocisternă de 20 mc.

Respiraţia rezervoarelor de stocare se realizează prin conducte de aerisire, prevăzute separat pentru fiecare rezervor. Conductele de aerisire sunt prevăzute la capăt cu opritor de flăcări şi supapă de aspiraţie.

Capacităţile de depozitare luate în calculul emisiilor atmosferice:

Tabel 1

Produsul

Volumul total

rezervoare

[ mc]

Volum maxim

depozitat

0,8 [mc ]

Volum de calcul

Motorina

25.00

20.00

20.00

 

 

Debitul masic de COV provenit din respiraţia rezervoarelor se determină la întreaga capacitate cu următoarea relaţie matematică:

La alimentarea rezervoarelor automobilelor se presupune că se poate alimenta câte un autovehicul. Debitul maxim emis de cele două pompe va fi:

Dc = Dp x N x Ec   

Dc = 80 dm3/ min x 1 x 1.44 x 10-3 kg/ dm3 x 60 min = 6,912 kg/h

Cele 2 surse de poluare pot fi considerate că acţionează simultan doar pe intervalul de timp în care se execută operaţia de alimentare a rezervoarelor autovehiculelor.

În acest caz debitul masic total va fi :

Dtmax = Da + Dc = 0,042 + 6,912 = 6,954 kg/h

Referindu-ne la protecţia calităţii aerului putem invoca norma care limitează debitele emise sau concentraţiile la emisie.

Evaluarea  timpului  de  difuzie  a  componenţilor  poluanţi   în  spaţiul  liber rezervoarelor de depozitare.

Se admite că 80 % din volumul unui rezervor este ocupat de către carburant unde rezultă volumul de difuzie al componenţilor poluanţi:

Vdif = Vr – Vrd                                  Vrd = 80 % x 25

Vdif = 25 – 20 = 5,0 m3

Viteza de deplasare a componenţilor poluanţi în spaţiul de difuzie se consideră VD = 0.2 – 0.3 m/s, comparabilă cu valoarea vitezei apei în regim de difuzie moleculară tip conductiv.

Considerând că lungimea drumului de difuzie în spaţiul de gaze este Sd = 0.4 m, timpul de difuzie tdva fi:

Evaluarea concentraţiilor la emisie pentru cisterna de combustibil

Admitem că numai în proporţie de 90 % din vaporii recuperaţi de la pompe vor putea condensa în masa de carburant, restul contribuind la creşterea concentraţiilor din spaţiul de difuzie.

Comparând aceasta valoare cu valoarea admisă de Ordinul 462 / 93 ce reprezintă 150 mg / m3, rezultă o buna încadrare.

Prin Ordinul 462 / 93 se stabilesc limitele admisibile a concentraţiilor de COV şi TEPb la emisie .

 

Evaluarea emisiilor datorate funcţionării autovehiculelor şi utilajelor echipate cu motoare cu ardere internă

 

O altă sursă de poluare a aerului o constituie emisiile rezultate din combustia motorinei în timpul funcţionării autovehiculelor şi a utilajelor. Gazele de eşapament ale motoarelor diesel au aceleaşi caracteristici cu cele de la motoarele cu benzină. Emisiile de dioxid de sulf sunt în funcţie de compoziţia combustibilului, care în general conţine de 10 ori mai mult sulf decât benzina. Deoarece motoarele diesel operează o combustie mai completă şi folosesc combustiblili mai puţin volatili, emisiile de hidrocarburi şi CO sunt relativ reduse.

Datele din literatură (Chimia Sanitară a Mediului) indică următoarele emisii de poluanţi din gazele de eşapament ale motoarelor diesel.

 

Poluantul

MAC [g/l]

CO

7,0

NOx

26,8

COV

16,3

SO2

1,8

Suspensii

13,0

 

În general, în condiţii de lucru în sarcină utilajele şi mijloacele de transport consumă 20 l de motorină pe ora de funcţionare.

Emisiile rezultate la funcţionarea unui singur utilaj vor fi:

 

Poluant

Debit

g/h

mg/s

CO

140

38,9

NOx

536

148,9

COV

326

90,6

SO2

36

10,0

Suspensii

260

72,2

 

 

Întru-cât activitatea de transport este redusă, poluarea cu gaze toxice a atmosferei este nesemnificativă.

Pentru determinările valorilor în imisie s-a făcut o modelare matematică a dispersiei după un model gaussian.

Modelul matematic utilizat este un model staţionar în care toate variabilele şi toţi parametri sunt consideraţi constanţi în timp.

Formula gaussiană pentru concentraţia în pană de poluant este o soluţie analitică a ecuaţiei simplificate a difuziei.

Pentru un receptor aflat la nivelul solului, concentraţia într-un punct de coordonate x,y,z=0, este dată de relaţia :

în care :

V=viteza vântului

s(y), s(z) - parametrii de dispersie

H=h+?H - înălţimea de emisie (h - înaltimea geometrica a sursei, ?H -supraânalţarea penei)

Parametrii de dispersie depind de distanţa sursă - receptor şi de clasele de stabilitate.

Difuzia poluanţilor care alcătuiesc norul emis este o difuzie turbulentă în care agentul transportor este turbionul. Turbioanele apar datorită neomogenităţii pe verticală (stratificarea atmosferei - scăderea temperaturii cu 1 ­0C la fiecare 100 m) dar şi a neomogenitatii pe orizontala a solului - porţiuni care sub acţiunea radiaţiei solare se încalzesc diferit.

Viteza de împărţire a particulelor depinde de intensitatea turbulenţei introdusă în relaţiile practice de calcul prin clase de stabilitate.

Clasa de stabilitate este determinată de gradientul vertical de temperatură şi de viteza vântului (Metoda Pasquill utilizează sase clase de stabilitate de la foarte stabil la stabil).

În cazul unui gradient supraadiabatic (y>y(a)) o particula cu un impuls mecanic vertical, ascendent va avea tendinţa să-şi continue mişcarea ascensională. Acesta este cazul atmosferei instabile, asociată cu vreme însorită, mişcări ale aerului rece pe orizontala peste regiuni calde, în acest caz sunt create condiţii bune dispersiei.

În cazul unui gradient subadiabatic (y<y(a)) o particulă în mişcare verticală, aşcendentă va avea tendinţa să se întoarcă de la nivelul de unde a plecat. În acest caz atmosfera este stabilă, iar în cazul în care temperatura aerului creşte cu înăltimea exista o inversiune termică (atmosfera foarte stabilă) condiţiile de difuzie fiind slabe. Inversiunile au loc în general noaptea, în apropierea solului când cerul este senin, când exista o mişcare orizontală de aer cald peste regiunile reci de apă sau zăpadă, după ploi torenţiale de vară când pământul este răcit prin evaporare, la suprafaţa frontală de separare a doua mase de aer rece - cald.

Daca linia gradientului vertical y se suprapune peste linia gradientului adiabatic y(a), atunci o particulă supusă unui impuls mecanic se va afla mereu la o temperatura egală cu temperatura aerului de la nivelul la care ea ajunge şi va avea tendinţa sa ramană la acelaşi nivel. Este cazul atmosferei neutre. Difuzia este moderată. Condiţiile neutre sunt asociate cu timp moderat şi apare pentru scurte perioade imediat după răsăritul şi apusul soarelui.

Schema Pasquille de clasificare a stabilităţii atmosferice :

 

 

 

 

 

Viteza  vântului  la sol (10 m)

m / s

Ziua

Noaptea

Radiaţia solara

Cer total acoperit nebulozitate

>4/8

Nebulozitate <4/8

Puternică

Moderată

Slabă

<2

A

A-B

B

F

F

2-3

A-B

B

C

E

F

3-5

B

B-C

C

D

E

5-6

C

C-D

D

D

D

>6

C

D

D

D

D

 

Emisiile la joasă înaltime au fost considerate ca emisii de suprafaţă şi s-a efectuat modelarea matematică după relaţia:      

unde:

Cx,o,o - debitul poluanţilor <mg/mc>

s(y), s(z)- coeficienţi de dispersie orizontala şi verticală

s(yo) - un sfert din grosimea emisiei de suprafaţă în lungul axei care coincide cu direcţia vântului

u - viteza vântului

Utilizând această relaţie de modelare matematică s-au obţinut următoarele valori ale dispersiilor în situaţiile:

Dispersia COV, clasa " STABIL" pentru operaţiunea de alimentare cu combustibil a utilajelor [mg/dm3]:

 

 

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,0009

0,0017

0,0043

0,0085

0,0128

0,0171

0,0213

0,0237

0,0202

0,0175

6000

2

0,0008

0,0016

0,0040

0,0080

0,0120

0,0160

0,0200

0,0213

0,0181

0,0157

3

0,0007

0,0015

0,0037

0,0075

0,0112

0,0149

0,0187

0,0191

0,0162

0,0141

4

0,0004

0,0007

0,0018

0,0035

0,0053

0,0070

0,0088

0,0086

0,0073

0,0063

 

 

Dispersia de COV pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 10 mijloace de transport/utilaje [mg/dm3]:

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,0038

0,0076

0,0191

0,0381

0,0572

0,0762

0,0953

0,1056

0,0900

0,0783

6000

2

0,0036

0,0071

0,0178

0,0356

0,0534

0,0713

0,0891

0,0949

0,0807

0,0701

3

0,0033

0,0067

0,0167

0,0333

0,0500

0,0667

0,0834

0,0852

0,0723

0,0628

4

0,0016

0,0031

0,0078

0,0156

0,0234

0,0312

0,0391

0,0383

0,0324

0,0281

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale COV de 0,1056 ?g/mc la 150 de m în condiţii normale de lucru în situaţia funcţionării a 10 autovehicule/utilaje simultan, valori aflate mult sub CMA la 30 minute respectiv 6 mg/mc.

 

Dispersia de NOx pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 10 mijloace de transport/utilaje [mg/dm3]:

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,8514

1,7027

4,2569

8,5137

7,8017

5,7881

4,5917

3,8002

3,2384

2,8194

30

 

2

0,8053

1,6106

4,0266

8,0531

7,0746

5,2291

4,1361

3,4150

2,9044

2,5241

3

0,7626

1,5252

3,8130

7,6260

6,4144

4,7233

3,7253

3,0685

2,6044

2,2595

4

0,3615

0,7230

1,8075

3,6150

2,9075

2,1330

1,6774

1,3784

1,1675

1,0112

 

Pragul superior de evaluare pentru protecţia vegetaţiei – 24 ?g/dm3

Pragul inferior de evaluare pentru protecţia vegetaţiei – 19,5 ?g/dm3

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale NOx de 8,5137 mg/mc la 50 de m în condiţii normale de în situaţia funcţionării a 10 autovehicule/utilaje simultan, valori aflate sub LMA pentru protecţia vegetaţiei respectiv 30 mg/mc.

 

Dispersia de SO2 pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 10 mijloace de transport/utilaje [mg/dm3]:

 

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,0940

0,1879

0,4699

0,9397

0,8611

0,6389

0,5068

0,4194

0,3574

0,3112

20

 

2

0,0889

0,1778

0,4444

0,8889

0,7809

0,5772

0,4565

0,3769

0,3206

0,2786

3

0,0842

0,1683

0,4209

0,8417

0,7080

0,5213

0,4112

0,3387

0,2875

0,2494

4

0,0399

0,0798

0,1995

0,3990

0,3209

0,2354

0,1851

0,1521

0,1289

0,1116

 

Pragul superior de evaluare pentru protecţia ecosistemelor – 12 mg/dm3

Pragul inferior de evaluare pentru protecţia ecosistemelor – 8 mg/dm3

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale SO2 de 0,9397 mg/mc la 50 de m în condiţii normale de în situaţia funcţionării a 10 autovehicule/utilaje simultan, valori aflate sub LMA pentru protecţia ecosistemelor respectiv 30 mg/mc.

 

Dispersia de CO pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 10 mijloace de transport/utilaje [mg/dm3]:

 

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,3655

0,7311

1,8277

3,6554

3,3498

2,4852

1,9715

1,6316

1,3904

1,2105

10

 

2

0,3458

0,6915

1,7288

3,4577

3,0376

2,2451

1,7759

1,4663

1,2470

1,0838

3

0,3274

0,6549

1,6371

3,2743

2,7541

2,0280

1,5995

1,3175

1,1182

0,9701

4

0,1552

0,3104

0,7761

1,5521

1,2484

0,9158

0,7202

0,5918

0,5013

0,4342

 

Pragul superior de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane – 7 mg/dm3

Pragul inferior de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane – 5 mg/dm3

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale CO de 3,6554 ?g/mc la 50 de m în condiţii normale de în situaţia funcţionării a 10 autovehicule/utilaje simultan, valori aflate sub LMA pentru protecţia sănătăţii umane respectiv 10 mg/mc.

 

Dispersia de PM10 pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 10 mijloace de transport/utilaje [mg/dm3]:

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

1,3992

2,7984

6,9961

13,992

12,822

9,5127

7,5464

6,2456

5,3223

4,6336

50

 

2

1,3235

2,6470

6,6176

13,235

11,627

8,5939

6,7977

5,6126

4,7733

4,1484

3

1,2533

2,5066

6,2666

12,533

10,542

7,7627

6,1224

5,0430

4,2803

3,7135

4

0,5941

1,1882

2,9706

5,9411

4,7784

3,5055

2,7567

2,2653

1,9189

1,6619

 

Pragul superior de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane – 14 mg/dm3

Pragul inferior de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane – 10 mg/dm3

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale PM10 de 13,992 mg/mc la 50 de m în condiţii normale de în situaţia funcţionării a 10 autovehicule/utilaje simultan, valori aflate sub LMA pentru protecţia sănătăţii umane respectiv 10 mg/mc.

 

Evaluarea emisiilor datorate efectuării lucrărilor de săpare, derocare şi manipulare a materialului rezultat

 

O altă sursă potenţială de poluare a aerului cu pulberi în suspensie o constituie lucrările de excavaţie şi manipulare a materialului dislocat efectuate în cadrul operaţiunilor de reprofilare a pârtilor şi a drumurilor de acces, precum şi a lucrărilor de săpare a fundaţiilor pentru pilonii instalaţiilor de cablu.

În principiu, solul din zona afectată are o umiditate ridicată, care împiedică ridicarea şi răspândirea prafului, deoarece cantitătile de precipitaţii totalizează şi depăşesc aici 1100 -1200 mm într-un an. Foarte frecvente sunt precipitaţiile care cad pe culmile şi pe pantele dealurilor şi munţilor expuşi advectiei aerului umed şi activităţilor frontale (precipitaţiile orografice). Totuşi, în lunile august – septembrie când nivelul precipitaţiilor poate fi mai scăzut şi temperatura aerului mai ridicată, stratul superior al solului poate fi mai uscat. În astfel de condiţii se impune necesitatea stropirii materialului înainte de începerea lucrărilor de exvavaţii. De asemenea stropirea în scopul eliminării degajărilor de pulberi este imperios necesară şi pe durata efectuării lucrărilor de derocare.

Pe toată durata efecturilor lucrărilor de construcţie se recomandă interzicerea folosirii explozibililor pentr efectuarea lucrărilor de derocare.

 

Surse de poluare a aerului pe durata exploatării investiţiei

 

Deoarece scopul investiţiei îl constituie practicarea sporturilor de iarnă, emisiile de poluaţi atmosferici se limitează la poluanţii emişi de utilajele folosite la amenajarea pârtiilor: Raportat suprafeţei estimate a pârtiilor rezultă necesitatea achiziţionării a aproximativ 7 ratrakuri pentru toate pârtiile proiectate.

Pentru determinările valorilor în imisie s-a făcut, de asemenea, o modelare matematică a dispersiei după un model gaussian.

 

 

Dispersia de COV pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 7 ratrakuri [mg/dm3]:

 

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,0027

0,0053

0,0133

0,0267

0,0400

0,0533

0,0667

0,0739

0,0630

0,0548

6000

2

0,0025

0,0050

0,0125

0,0249

0,0374

0,0499

0,0623

0,0664

0,0565

0,0491

3

0,0023

0,0047

0,0117

0,0233

0,0350

0,0467

0,0584

0,0597

0,0506

0,0439

4

0,0011

0,0022

0,0055

0,0109

0,0164

0,0219

0,0273

0,0268

0,0227

0,0197

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale COV de 0,0739 mg/mc la 150 de m în condiţii normale de lucru în situaţia funcţionării a 7 ratrakuri simultan, valori aflate mult sub CMA la 30 minute respectiv 6 mg/mc.

 

Dispersia de NOx pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 7 ratrakuri [mg/dm3]:

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,5960

1,1919

2,9798

5,9596

5,4612

4,0517

3,2142

2,6601

2,2669

1,9736

30

2

0,5637

1,1274

2,8186

5,6372

4,9522

3,6603

2,8953

2,3905

2,0330

1,7669

3

0,5338

1,0676

2,6691

5,3382

4,4901

3,3063

2,6077

2,1479

1,8231

1,5817

4

0,2530

0,5061

1,2652

2,5305

2,0352

1,4931

1,1742

0,9649

0,8173

0,7078

 

Pragul superior de evaluare pentru protecţia vegetaţiei – 24 mg/dm3

Pragul inferior de evaluare pentru protecţia vegetaţiei – 19,5 mg/dm3

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale NOx de 5,9596 mg/mc la 50 de m în condiţii normale de în situaţia funcţionării a 7 ratrakuri simultan, valori aflate sub LMA pentru protecţia vegetaţiei respectiv 30 mg/mc.

 

Dispersia de SO2 pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 7 ratrakuri [mg/dm3]:

 

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,0658

0,1316

0,3289

0,6578

0,6028

0,4472

0,3548

0,2936

0,2502

0,2178

20

 

2

0,0622

0,1244

0,3111

0,6222

0,5466

0,4040

0,3196

0,2639

0,2244

0,1950

3

0,0589

0,1178

0,2946

0,5892

0,4956

0,3649

0,2878

0,2371

0,2012

0,1746

4

0,0279

0,0559

0,1397

0,2793

0,2246

0,1648

0,1296

0,1065

0,0902

0,0781

 

Pragul superior de evaluare pentru protecţia ecosistemelor – 12 mg/dm3

Pragul inferior de evaluare pentru protecţia ecosistemelor – 8 mg/dm3

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale SO2 de 0,6578 mg/mc la 50 de m în condiţii normale de în situaţia funcţionării a 7 ratrakuri simultan, valori aflate sub LMA pentru protecţia ecosistemelor respectiv 30 mg/mc.

 

Dispersia de CO pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 7 ratrakuri [mg/dm3]:

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,2559

0,5118

1,2794

2,5588

2,3448

1,7396

1,3800

1,1422

0,9733

0,8474

10

2

0,2420

0,4841

1,2102

2,4204

2,1263

1,5716

1,2431

1,0264

0,8729

0,7586

3

0,2292

0,4584

1,1460

2,2920

1,9279

1,4196

1,1196

0,9222

0,7828

0,6791

4

0,1086

0,2173

0,5432

1,0865

0,8738

0,6411

0,5041

0,4143

0,3509

0,3039

 

Pragul superior de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane – 7 mg/dm3

Pragul inferior de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane – 5 mg/dm3

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale CO de 2,5588 ?g/mc la 50 de m în condiţii normale de în situaţia funcţionării a 7 ratrakuri simultan, valori aflate sub LMA pentru protecţia sănătăţii umane respectiv 10 mg/mc.

Dispersia de PM10 pe direcţia vântului, clasa 'Stabil' în timpul funcţionării simultane a 7 ratrakuri [mg/dm3]:

Viteza

vantului [m/s]

Distanţa [m]

5

10

25

50

75

100

125

150

175

200

LMA

1

0,9795

1,9589

4,8973

9,7945

8,9755

6,6589

5,2825

4,3719

3,7256

3,2435

50

 

2

0,9265

1,8529

4,6323

9,2646

8,1389

6,0157

4,7584

3,9288

3,3413

2,9039

3

0,8773

1,7546

4,3866

8,7732

7,3794

5,4339

4,2857

3,5301

2,9962

2,5994

4

0,4159

0,8318

2,0794

4,1588

3,3449

2,4538

1,9297

1,5857

1,3432

1,1633

Pragul superior de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane – 14 mg/dm3

Pragul inferior de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane – 10 mg/dm3

 

Determinările astfel obţinute, înregistrează valori maxime ale PM10 de 9,7945 mg/mc la 50 de m în condiţii normale de în situaţia funcţionării a 7 ratrakuri simultan, valori aflate sub LMA pentru protecţia sănătăţii umane respectiv 10 mg/mc.

În anotimpul cald, ca urmare a dezvoltării infrastructurii turistice, se estimează creşterea considerabilă a fluxului de turişti. Aceştia, prin tradiţionalele picnicuri cu barbeque pot emite în mod necontrolaţi poluaţi atmosferici. Pentru limitarea acestor emisii este necesar să se limiteze locurile în care astfel de activităţi sunt permise şi să se interzică incinerarea resturilor menajere rezultate în urma acestei activităţi, în primul rând a ambalajelor din material plastic.

Considerăm că aceasta activitate nu aduce prejudicii factorului aer, influenţele reduse ale acesteia resimţindu-se într-un spaţiu restrâns din aria de activitate, cu condiţia să nu se depăşeaşcă un număr de 10 utilaje care să lucreze simultan. Menţionăm că zona luată în considerare este amplasată la o distanţa suficient de mare faţă de aşezările umane învecinate, distanţa minimă fiind de 10 km. Pe durata derulării lucrărilor de investiţie cabanele şi casele de odihnă din zona ANEFS şi Căsuţa din Poveşti se vor afla în zona de influenţă a acestora.

 

Emisii de poluanţi în sol

 

Evaluarea surselor de poluare a solului rezultate în urma operaţiunilor de alimentare a autovehiculelor şi utilajelor care operează pe şantier

 

Datorită distanţei mari faţă de organizarea de şantier (zona fostei Preparaţii Livezeni din Petroşani) şi a răspândirii punctelor de lucru pe suprafeţe mari, operaţiunile de alimentare cu combustibil şi operaţiunile curente de întreţinere (schimbare sau completare ulei, schimbare piese cu grad ridicat de uzură) se vor efectua pe platforme provizorii impermeabilizate, special amenajate astfel încât să se evite scurgerile accidentale de combustibil şi de ulei în sol. Uleiul uzat se va depozita în butoaie etanşe care vor fi transportate la organizarea de şantier din oraş imediat ce vor fi umplute. Nu se va accepta depozitarea unor cantităţi mai mari de deşeuri de produse petroliere în zonele alpine, deoarece creşte riscul de contaminare accidentală a solului prin lovirea, răsturnarea sau corodarea acestora.

Lucrările de reparaţii capitale, precum şi cele de anvergură mai mare se vor efectua doar în garajul amenajat în cadrul organizării de şantier din Petroşani.

Poluarea indirectă a solului, prin intermediul poluaţilor atmosferici este nesemnificativă deoarece emisiile de poluanţi atmosferici sunt reduse.

 

Evaluarea surselor de poluare a solului rezultate în urma funcţionării autovehiculelor şi utilajelor echipate cu motoare cu ardere internă

 

În urma funcţionării utilajelor este posibilă apariţia unor scurgeri accidentale de combustibil lichid şi de uleiuri lubrifiante şi hidraulice. Pentru evitarea acestor scurgeri, se recomandă verificarea şi întreţinerea periodică a utilajelor, iar cele care prezintă defecţiuni cu risc de producerea a unor astfel de scurgeri să fie retrase la garajul amenajat în organizarea de şantier dn Petroşani pentru remedierea defecţiunilor.

În cazul în care apar astfel de scurgeri accidentale, se va decapa de urgenţă zona de sol contaminată şi se va elimina din şantier ca şi deşeu.

Poluarea indirectă a solului, prin intermediul poluaţilor atmosferici este nesemnificativă deoarece emisiile de poluanţi atmosferici sunt reduse.

 

Evaluarea surselor de poluare a solului rezultate în urma efectuării lucrărilor de amenajare a pârtilor de schi, a drumurilor de acces şi a instalaţiilor de transport pe cablu

 

Toate aceste lucrări presupun efectuarea de săpături şi derocări care au ca rezultat distrugerea stratului de sol vegetal. Pentru reducerea şi chiar eliminarea acestui impact se recomandă decaparea stratului de sol vegetal înainte de începerea lucrărilor de derocare şi depozitarea temporară pe platforme amenajate în imediata vecinătate a punctelor de lucru. Dacă este posibil, stratul vegetal va fi decapat în prealabil, sub formă de glii, ce vorfi depozitete de asemenea în imediata vecinătatea a punctelor de lucru, şi vor fi stropite cu apă de câte ori este necesar pentru evitarea uscării vegetaţiei. În timpul efecturării lucrărilor de derocare şi de eliminare a excesului de material rezultat în urma lucrărilor de debleiere – rambleiere este necesar să se selecteze pe cât posibil fragmentele mari de roci, astfel încât materialul mărunt să rămână pe amplasament pentru a constitui noul substrat pentru solul care urmează să se refacă. După terminarea lucrărilor de reprofilare a pârtiilor, se va reface stratul de sol vegetal şi se vor repune gliile cu strat vegetal, pe cât posibil pe vechile amplasamente, pentru a se evita amestecul speciilor. Solul vegetal recuperat în cadrul lucrărilor de lărgire a drumurilor de acces va fi utilizat , de asemenea la refacerea stratului de sol vevetal de pe pârtii.

De asemenea, se recomandă ca lucrările de amenajare a pârtiilor să se execute pe porţiuni mici, în retragere, da la altitudini mari la altitudini mici, pentru a se evita apariţia fenomenelor de scurgere şi spălare a materialului dislocat în cazul unor precipitaţii abundente şi pentru a se reduce timpii de depozitare a solului şi materialului vegetal decapate.

În cazul acestor lucrări nu vor rezulta alţi poluanţi decât cei prezentaţi anterior, datorită funcţionării mijloacelor de transport şi a utilajelor.

Dacă în timpul efectuării lucrărilor de derocare apar schimbări ale aspectului rocilor sau mineralizaţii care pot conţine minerale de metale grele, se vor efectua prelevări de probe care vor fi trimise la laboratoare de analiză specializate şi se va contacta proiectantul pentru identificareaunei soluţii de eliminare a acestora din zona protejată şi de depozitare definitivă pe un amplasament adecvat.

 

După încheierea lucrărilor de execuţie se va proceda la:

 

  • Executarea de lucrări privind creşterea densităţii arborilor în plantaţiile de aliniament şi reabilitarea celor existente (cu respectarea condiţiilor privind executarea plantărilor în compensare prin identificarea la nivelul fiecarei zone a locaţiilor respective; planificarea replantării etapizate, preponderent în aliniamentele zonelor frecventate şi în perimetrul obiectivelor turistice):
  • Reamenajarea tuturor terenurilor degradate cu destinaţia de pârtii, zone de relaxare.
  • Prevenirea utilizării necorespunzătoare a amenajărilor turistice (popularizarea permanentă prin mass-media a importanţei păstrării nealterate a naturii şi a beneficiilor generate de acestea pentru comunitatea locală; campanii de educaţie ecologică şi civică privind implicarea activă a comunităţii la întreţinerea spaţiilor naturale destinate turismului ; identificarea şi sancţionarea persoanelor care depozitează ilegal deşeuri pe spaţii verzi).
  • Achiziţionarea de material dendro-floricol rezistent la condiţiile de climă şi cu funcţie decorativă corespunzatoare (identificarea corectă a exemplarelor în declin biologic din zonele frecventate de turişti ; înlocuirea exemplarelor uscate sau în declin biologic, cu exemplare tinere din specii rezistente la condiţiile de microclimat specific).
  • Constituirea (unde este posibil şi unde este necesar) de perdele verzi, pentru separarea zonelor intens frecventate ; acordarea de facilităţi agenţilor economici care îşi constituie asemenea perdele de protecţie şi care plantează spaţiile libere din incintele proprii.
  • Nivelare şi terasare teren, igienizare teren, drenaje, fertilizare organică, plantări de ancorare, intreţinere, tundere-cosire, la terenurile în pantă, în special pârtiile de schi.
  • Dotarea cu coşuri de gunoi unde este necesar.
  • Realizarea unei platforme de colectare selectivă a deşeurilor.
  • Echiparea zonelor unde este neapărat necesar cu WC-uri ecologice.

 

 

Surse de poluare a solului pe durata exploatării investiţiei

 

În urma funcţionării ratrakurilor este posibilă apariţia unor scurgeri accidentale de combustibil lichid şi de uleiuri lubrifiante. Pentru evitarea acestor scurgeri, se recomandă verificarea şi întreţinerea periodică a utilajelor, iar cele care prezintă defecţiuni cu risc de producerea a unor astfel de scurgeri să fie retrase la garajele amenajate în cadrul staţiei intermediare a telegondolei pentru remedierea defecţiunilor.

Petru a se evita distrugerea stratului vegetal şi a celui de sol fertil se va interzice practicarea sporturilor de iarnă pe porţiunile de pârtii insuficient înzepezite.

 

Depozitare deşeuri

 

Deşeurile rezultate în faza de execuţie a lucrărilor vor fi deşeuri provenite de la constructii: resturi de lemn, moloz, materiale de impachetat, chiar amestecate cu resturi minerale, precum si pamant rezultat din excavatii etc. 

În gestionarea acestora, Beneficiarul proiectului va respecta urmatoarele cerinte:

a) va folosi pentru indepartarea acestora un agent prestator de servicii de salubrizare autorizat.

b) îşi va asigura dotarea necesara precolectarii deseurilor produse în intervalul dintre doua ridicari conform ciclulului de ridicare (nu mai putin de 4 zile) aprobat de Inspectoratul de Politie Sanitara si Medicina Preventiva sau contractului încheiat cu agentii economici posesori ai licentei pentru prestarea serviciilor de salubrizare.

c) va menţine in stare de curatenie spatiul destinat depozitarii si prelucrarii deseurilor fiind interzisa arderea lor direct in recipientii de colectare precum si aruncarea lor langa recipienti, in caminele de canalizare ori depozitarea lor pe terenuri virane sau pe domeniul public.

d) va amplasa recipientii pe sol plan, in aer liber sau in incaperi astfel incat preluarea lor sa se faca fara greutate si pierdere de timp. Locul de amplasare al recipientilor trebuie ales astfel incat sa nu contina trepte, santuri sau alte neregularitati. Eventualele denivelari trebuie prevazute cu rampe. Platforma trebuie sa aiba posibilitati de spalare si scurgere la canal a apei.

Spatiile de precolectare inchise trebuie sa aiba asigurata o ventilare corespunzatoare (aerisiri, horn de ventilatie, ventilatoare etc.)

e) Va asigure calea de acces pentru mijloacele de transport astfel incat distanta maxima dintre acestea si locul de depozitare a recipientilor sa nu depaseasca 10 m. In cazul depozitarii in aer liber a recipientilor inclusiv a sacilor de plastic, va imprejmui zona cu tufisuri mereu verzi, sau alte amenajari pentru a nu se vedea din strada.

Precolectarea deseurilor se poate face numai in pubele, containere si/sau saci de plastic. 

f) Se vor indeparta deseurile produse pentru evitarea poluarii mediului si altor efecte negative.

Se interzice depozitarea gunoiului in perimetrul schaibil din zona turistică Parâng in afara locurilor autorizate in acest sens.

g) Se vor spăla recipientii dupa golire si se vor dezinfecta cel putin o data pe luna. Spatiile de precolectare trebuiesc de asemenea dezinfectate in aceleasi conditii.

Persoanele fizice cat si întreprinzătorii locali au obligatia sa intretina curatenia si igiena in anexele gospodaresti, in curti, gradini, pe celelalte terenuri pe care le detin, precum si in imprejurimile acestora pana in axul arterei de circulatie proxime.
 Gunoiul rezultat se depune in recipientii sau sacii de plastic pentru colectarea gunoaielor menajere.

h) Se va asigura o permanenta stare de curatenie si ordine la locurile de depozitare a  materialelor, in curti, pe caile de acces interioare, pe strazile si trotuarele din jurul incintelor precum si pe celelalte terenuri pe care le detin. Agentii comerciali vor mentine curatenia pe o raza de 20 de metri in jurul acestora.

Agentii economici sunt obligati sa amplaseze la fiecare intrare un cos pentru ambalaje si tigari. In zilele cu temperaturi sub –5 grade Celsius, in masura in care este posibil, se va proceda de asemenea maniera incat gunoiul depozitat in recipienti sa nu inghete, pentru a usura golirea in autospeciale.

În faza de execuţie, când deşeurile, provenite din constructii, vor fi voluminoase executantul va fi obligat sa asigure colectarea, sortarea, transportul si neutralizarea sau valorificarea acestor reziduuri prin mijloace proprii, sau vor contracta aceste activitati cu un agent economic posesor de licenta.

Agentii economici angajaţi pentru lucrarile de constructii vor respecta urmatoarele obligatii:

a) Se vor imprejmui santierele de constructii sau locurile de executare a altor lucrari;

b) Se vor lua măsuri de intretinere corespunzatoare a cailor de acces sau cuprinse in organizarea santierului;

c) Se vor degaja de indata santierele de pamant, moloz si orice alte reziduuri si se vor transporta in locuri special amenajate;

d) Se va aseze si se va mentina la locul unde se efectueaza lucrarile si pe toata durata acestora pana dupa ridicarea reziduurilor, o tabela, care sa indice denumirea, sediul si numarul de telefon al executantului lucrarii, precum si numele sefului de santier, atunci cand este cazul.

Materialele de constructii sau de orice alta natura aflate pe căile de circulatie vor fi considerate abandonate si pe baza procesului verbal incheiat de agentul constatator, vor fi ridicate si transportate de catre orice prestator de servicii.

Agentii economici ce efectueaza servicii de transport sunt obligati:

a) sa asigure conditii corespunzatoare de curatenie si igiena in mijloacele de transport pe tot timpul cat acestea sunt in circulatie;

b) sa asigure curatirea cailor de acces dupa efectuarea operatiilor de incarcare sau descarcare a mijloacelor de transport;

c) sa asigure incarcarea si etansarea corespunzatoare a vehiculelor ce efectueaza transportul diferitelor materiale, pentru a preintampina imprastierea lor in timpul transportului si murdarirea sau degradarea cailor de acces.

Prin executarea lucrărilor de reprofilare a pârtiilor va rezulta un volum de 139744 m3 roci şi pământcare vor fi depozitaţi permanent în zona Slima, pe un amplasament pe care în viitor se preconizează construirea unui lac de acumulare pentru asigurarea unei rezerve de apă pe timp de iarnă, necesar alimentării instalaţiilor de producere a zăpezii artificiale.

 

 

a7. Cerintele legate de utilizarea terenului, necesare pentru executia proiectului;

 

În cazul lucrărilor de reamenajare a pârtiilor este necesară scoaterea unor suprafeţe de pădure 10,21 ha din regimul silvic. Aceste suprafeţe, împreună cu suprafeţele eistente ale pârtiilor vor putea rămâne în categoria de folosinţă de păşunat pe întreaga perioadă de funcţionare a pârtiilor de schi.

 

a8. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea proiectului, respectiv modalitatea in care accesarea acestor servicii suplimentare poate afecta integritatea ariei naturale de interes comunitar;

 

Alimentarea cu apă se realizează prin intermediul a două tronsoane distincte.

Un prim tronson de cca 95 m este realizat din conducta de otel  Ø 500 mm (lungime de 80 m) si Ø 200 mm (pe cca. 15 m) care aduce apa de la captare la Statia de pompe Jiet.

Al doilea tronson, in lungime de 3.380 m, este realizat din fonta ductila Ø 200 mm cu PN 63 si leaga Statia de pompe Jiet cu Statia de pompe Slima. S-a ales varianta tevilor din fonta ductila imbinate cu mufe rezistente la impingere, intrucat prezinta o serie de avantaje legate de rezistenta la presiuni mari, usurinta la montaj si siguranta in exploatare, in ciuda unui cost mai ridicat.

Conductele se pozeaza sub limita de inghet, de 100 cm si la montaj se vor respecta prevederile si instructiunile de furnizare. Se va acorda o atentie deosebita refacerii umpluturilor si a ambientului natural, in acest sens putand apare recomandari ulterioare, dupa finalizarea studiului de impact la mediu.

Apele reziduale rezultate vor fi preluate de reţeaua de canalizare care este prevăzută a se realiza printr-un alt proiect aparţinând Primăriei Municipiului Petroşani şi vor fi epurate la Staţia de Epurare Dănuţoni.

 

Alimentarea cu energie electrica

 

Toate instalaţiile electrice din domeniul schiabil Parâng vor afi alimentate prin cabluri LEA şi LES de 20 kV, respectiv cabluri LEA 0.4kV pentru alimentarea consumatorilor  pe partea de joasa tensiune.

Plansa E0 cuprinde planul general de de amplasare instalatii electrice.

Modul de interconectare echipament electric este ilustrat in plansa E1.

Instalaţiile pentru alimentarea cu energie electrică, a consumatorilor ce fac obiectul dezvoltării domeniului schiabil in zona turistica Parang, se compun din:

  • Instalaţia de transport a energiei electrice din punctul de injecţie în reţeaua de distribuţie a furnizorului de energie electrică şi până la bornele transformatorului;
  • Instalatia de alimentare cu energie electrica, pe partea de joasa tensiune, formata dintr- un numar de posturi de transformare compacte( in anvelopa de beton) PTAB numerotate de la 0 -  9

Ca punct de injecţie (racordare ) în reţeaua furnizorului de energie electrică, se propune:

 - ca punct de injectie se propune  postul de transformare de 20kV, Puţ auxiliar nr.4, amplasat in incinta fostei exploatări miniere Petrila Sud.

Din punct de vedere al configuraţiei retelei, aceasta este o reţea LEA, dublu circuit până în zona  de plecare a actualului telescaun ,de unde se va trece in două linii LEA simplu circuit care vor avea ca prim punct de sosire  PT0 (hotelului Rusu), respectiv PT1 (staţie pompe Slima).

Traseul propus pentru executarea LEA dublu circuit de la Puţul auxiliar nr.4 pâna la plecarea telescaunului existent este in paralel cu drumul judetean ,stâlpi amplasându-se pe domeniul public. De aici o linie LEA simpu circuit va pleca spre PT1(staţie pompe Slima) urmarind traseul pârâului Gruniu si o alta linie LEA simpu circuit  va pleca spre

PT 0 (hotelului Rusu). Din PT1(staţie pompe lac) se va trece in LES 20kV, care va face legatura cu posturile : PT 8 (Slima) – PT 2 (Brusturi) – PT 3 (Badea) si PT 4 (ANFS).

Linia electrica pe traseul PT 4 (ANFS) – PT 5 (pilon 17) – PT 6  (staţie intermediară) – PT 0 (hotelului Rusu) va fi  LEA simplu circuit,cu o portiune de cca 80m in LES pentru transversarea drumului de acces către hotel.

Pentru alimentarea PT 7 (pompe Jiet) se va avea in vedere doua variante:

1. alimentarea prin LES 20kV din PT 1 ;

2. alimentarea prin prelungirea LEA 20kV existenta care alimentează actuala captare de la Jiet, dacă secţiunea acesteia permite incărcarea cu nouă capacitate.

PT 9 (plecare TG 1) actualmente PT 125 va fi mutat în imediata apropierere pentru a permite construcţia staţiei  de plecare pentru TG1 şi va fi incarcat suplimentar faţă de situaţia acuală cu  minim Pi= 144kW.

Stabilirea tipului de linie electrică utilizată pentru transportul energiei electrice s-a făcut având la bază următorii factori determinanţi:

-puterea energetică instalată a consumatorilor, specificată de documentaţia tehnică a fiecărui utilaj de transport şi anexele acestora.

-puterea energetică solicitată de alţi consumatori necesari pentru buna desfăşurare a activităţilor specifice sporturilor de iarnă practicabile (tunuri de zăpadă, staţii de pompe).

-puterea energetică solicitată pentru activităţi administrativ sociale (staţii plecare, staţii sosire, iluminat exterior etc.).

-o rezervă de putere de 20 % faţă de puterea cerută în prezent, preconizată pentru consumatori ce vor lua naştere, în urma punerii în funcţie al sistemului de transport proiectat.

 

a9. Durata constructiei, functionarii, dezafectarii proiectului si esalonarea perioadei de implementare a proiectului;

 

          Durata construcţiei este de 48 luni şi durata de funcţionare este nedeterminată. Prin dezafectarea proiectului se va avea în vedere doar demolarea instalaţilor de transport pe cablu şi eventual efectuarea de lucrări de împădurire pe pârtii.

 

a10. Activitati care vor fi generate ca rezultat al implementarii proiectului;

 

Prin implementarea proiectului vor fi generate activităţi de turism, în principal de practicare a sporturilor de iarnă.

 

a11. Descrierea proceselor tehnologice ale proiectului;

 

Lucrări de executat pentru amenajarea pârtiilor:

•        Pregătirea terenului;

•        Amenajare căi de acces la obiective;

•        Defrişări arbori şi tufişuri şi scoatere de cioate;

•        Evacuare arbori şi tufişuri;

•        Săpătură şi nivelare suprafeţe schiabile;

•        Amenajare, însămânţare iarbă;

•        Plantare puieţi pe taluzuri;

•        Montare gărduleţe de coastă şi opritori avalanşă;

•        Executare podeţe;

•        Plantare marcaje şi balize.

 

Lucrări necesare pentru lărgirea căilor de acces:

•        Pregătirea terenului;

•        Defrişări arbori şi tufişuri şi scoatere de cioate;

•        Evacuare arbori şi tufişuri;

•        Săpătură şi nivelare suprafeţe căi de acces;

•        Plantare puieţi pe taluzuri;

•        Montare gărduleţe de coastă;

•        Executare podeţe;

•        Plantare marcaj;

•        Lucrări de refacere a mediului degradat în urma lucrărilor de construcţii.

 

Lucrări de executat pentru amenajarea instalaţiilor de transport pe cablu

 

Trasarea lucrarilor

După ce terenul pe care urmează să se amplaseze telescaunul (staţii de traseu) a fost eliberat de sarcini (defrişarea pădurii şi extragerea arborilor din zonă, curăţirea stâncilor mai înalte de 1 m, înlăturarea altor obstacole etc.) prima lucrare care se execută pe baza proiectului este trasarea axelor instalaţiei şi fundaţiilor staţiilor şi pilonilor, prin metode topografice.

Lucrările de trasare, pichetare şi marcare în teren se execută de specialişti topografi, utilizând aparatură şi instrumente de măsurat adecvate. Lucrările se efectuează în prezenţa şi sub îndrumarea proiectantului telefericului şi după caz, a proiectantului fundaţiilor.

Lucrările de trasare se execută pe baza datelor din proiect, planuri şi profile pe care sunt marcate amplasamentele fundaţiilor, distanţele şi cotele de nivel faţă de repere fixe.

Pichetarea şi marcarea la sol a punctelor determinante se face, în prima fază, cu “ţăruşi cu cui” (ţăruş din lemn de fag cu secţiunea pătrată în capul căruia se bate un cui marcând locul geometric al punctului măsurat) şi cu borne din beton turnate pe poziţie, prevăzute cu scoabe din oţel beton înglobate pe care se crestează direcţia axelor şi cota de nivel, în faza a doua.

Lucrările de trasare generală se încheie cu un proces verbal de predare primire încheiat între proiectant, constructor şi investitor la care se adaugă eventuale schiţe lămuritoare.

Trasarea de amănunt revine constructorului care va folosi aparatura şi metodele cunoscute în domeniul lucrărilor de construcţii.

La trasare se vor materializa un număr suficient de puncte şi repere care “să reziste” în timpul execuţiei servind ca repere fundamentale (axe, cote, distanţe) verificărilor ulterioare.

Montaj

Ordinea de montaj: suport, roată, balansiere cu role.

- Suportul roţii de întoarcere se va monta pe fundaţia din beton armat construită în acest scop, prin intermediul buloanelor de ancoraj înglobate, în fundaţie .

- Roata de întoarcere se va monta pe suportul său folosind şuruburile de fixare de dimensiuni minime de 18 mm.

- Pe suport se va fixa şi consola de susţinere a balansierelor cu role.

Rolele se vor monta şi regla în aşa fel încât să fie în contact permanent cu cablul purtător – tractor fără ca acesta să se frângă pe role.

Eventualele abateri de poziţii pe verticală se vor remedia prin introducerea de plăcuţe metalice de grosimi potrivite între suportul bateriei şi console de fixare.

Ultimele retuşuri, dacă e cazul, se vor face după montarea şi rularea cablului purtător – tractor în funcţie de modul cum acesta se aşează şi “calcă” pe role şi în canalul roţii de întoarcere.

Pe pilonii de linie, precum şi la intrarea, respectiv ieşirea din staţii, se montează balansiere cu role cu diferite diametre pe care reazemă şi rulează cablul purtător – tractor.

Balansierele cu role aduse pe şantier pentru montarea pe linie trebuie ca în prealabil să fie verificate şi recepţionate conform prevederilor caietului de sarcini pentru uzinare.

Se recomandă ca înainte de a fi transportate şi ridicate pe piloni să fie vopsite dacă este cazul după montaj, operaţia de vopsire fiind mult mai dificilă după aşezarea lor în poziţia de funcţionare.

Balansierele se vor fixa provizoriu pe consolele pilonilor. După aşezarea cablului purtător – tractor şi rularea acestuia în gol se va proceda la alinierea definitivă a balansierelor prin mici translaţii şi rotaţii în funcţie de cât permit găurile de montaj după care se vor fixa definitiv.

Se va urmări să nu existe frângere a cablului în plan orizontal, pe bateria de role, mai mare de 0,50  la pilonii la care apăsarea minimă este de 2000 N/baterie; în alte cazuri frângerea trebuie să fie mai mică sau inexistentă.

Această verificare se va face după montarea întregului traseu.

Derularea si intinderea cablului purtator-tractor

Cablul se va derula cu multă atenţie pentru a se evita formarea de bucle sau ochiuri.

Nu se vor folosi răngi sau alte instrumente metalice la manevrarea cablului. Se va verifica să nu fie agăţat cablul care urmează să fie întins.

Tensionarea cablului se va face cu foarte multă grijă progresiv şi uniform fără smucituri şi forţări.

Se recomandă ca viteza de derulare şi întindere să nu depăşească 0,25 m/s.

La executarea operaţiei de derulare şi întindere se vor organiza posturi fixe şi mobile de observaţie în funcţie de configuraţia terenului, natura lucrărilor pregătitoare şi tehnologia de lucru adoptată.

Înnădirea cablului cap la cap prin matisare se va efectua de specialist atestat  ISCIR pentru asemenea operaţii sau echivalent pentru Uniunea Europeana.

Este interzis a se începe operaţia de derulare sau întindere fără a se face instruirea echipei de lucru cu consemnare într-un proces verbal.

Personalul care lucrează la aceste operaţii va fi echipat adecvat, cu cască de protecţie, palmare din piele, salopete şi centuri de siguranţă pentru cei care lucrează  pe piloni.

CONTROLUL CALITATII

Pe parcursul execuţiei şi după aceea, la recepţie, se vor verifica :

  • dacă s-au produs stricăciuni asupra cablurilor montate (purtător – tractor)
  • dacă matisările sunt corect executate (lungimea matisării va fi de minimum 1200 x Ø cablu, creşterea diametrului cablului să fie sub 10 % faţă de diametrul iniţial);
  • dacă grupul de antrenare - întindere este la poziţia prescrisă;
  • cablul purtător – tractor să fie bine aşezat pe rolele pilonilor;
  • se va face o apreciere asupra săgeţilor din deschideri.

Orice neregulă observată va fi remediată.

Unitatea montatoare este obligată ca după terminarea completă a lucrărilor de montaj să execute rodajul, în gol şi în sarcină al instalaţiei.

În caietul de rodaj se vor nota cel puţin :

  • felul funcţionării (rodajului): în gol, în sarcină
  • orele efective de funcţionare în gol, în sarcină
  • defecţiunile apărute, cauzele care le-au generat şi măsurile luate
  • semnătura persoanelor responsabile cu rodajul instalaţiei.

 

RODAJUL

 

Rodajul instalaţiei se va face în gol şi în sarcină  pregătind astfel telescaunul pentru a face faţă fără probleme încercărilor de casă şi apoi verificărilor tehnice în vederea autorizării  ISCIR.

Rodajul în gol al grupului de antrenare se execută la locul de montaj în prezenţa delegaţilor furnizorului şi beneficiarului, timp de minimum 15 ore verificându-se, funcţionarea silenţioasă încălzirea lagărelor, ungerea etc.

Rodajul în gol al instalaţiei fără vechime, cel puţin 8 ore verificându-se :

  • dacă se încălzesc peste limita admisă lagărele rolelor şi roţilor;
  • modul în care “calcă” şi se comportă cablul purtător–tractor pe roţile de antrenare şi întoarcere, balansierele cu role de pe piloni.

Rodajul în sarcină se va începe prin încărcarea succesivă a instalaţiei cu vehicule astfel:

  • se lansează vehicule de probă neîncărcate verificându-se gabaritele de liberă trecerea la roţi, pe piloni şi în deschideri;
  • se introduc vehicule neîncărcate la intervale de 6 ori distanţa nominală din proiect, apoi la patru, două şi în final la distanţa nominală efectându-se astfel 24 ore de funcţionare  (câte 6 ore în fiecare situaţie).

Rodajul în sarcina continuă prin încărcarea treptată a vehiculelor cu sarcină utilă (sarcini marcate).

Orice defecţiune sau comportare necorespunzătoare  a mecanismelor în mişcare se va consemna şi remedia înaintea terminării rodajului instalaţiei.

 

a12. Caracteristicile proiectelor existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact cumulativ cu proiectul care este in procedura de evaluare si care poate afecta aria naturala protejata de interes comunitar;

 

În zona vizată mai există două proiecte care se află în diferite stadii de derulare:

  • Proiect privind gestionarea deşeurilor în zona Parâng care creează infrastructura pentru gestionarea deşeurilor care sunt generate în zonă, inclusiv cele care vor fi generate prin implementarea proiectului.
  • Proiect privind dezvoltarea unei reţele de colectare a apelor uzate din zona Slima – Parâng în vederea epurării loe la Staţia de epurare a apelor reziduale Dănuţoni, care creează infrastructura pentru colectarea apelor menajere care sunt generate în zonă, inclusiv cele care vor fi generate prin implementarea proiectului.

B. Informaţii privind aria naturală protejată de interes comunitar afectată de implementarea Proiectului.

 

Acest capitol cuprinde:

- date privind aria naturală protejată de interes comunitar: suprafaţa, tipuri de ecosisteme, tipuri de habitate şi speciile care pot fi afectate prin implementarea proiectului;

- date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia speciilor şi/sau habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafaţa şi în imediata vecinătate a proiectului, menţionate în formularul standard al ariei naturale protejate de interes comunitar;

- descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor de interes comunitar afectate (suprafaţa, locaţia, speciile caracteristice) şi a relaţiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar învecinate şi distribuţia acestora;

- statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar;

- date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate;

- relaţiile structurale şi funcţionale care creează şi menţin integritatea ariei naturale protejate de interes comunitar;

- descrierea stării actuale de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, inclusiv evoluţii/schimbări care se pot produce în viitor;

- alte informaţii relevante privind conservarea ariei naturale protejate de interes comunitar, inclusiv posibile schimbări în evoluţia naturală a ariei naturale protejate de interes comunitar;

- alte aspecte relevante pentru aria naturală protejată de interes comunitar.

 

 

 Date privind aria naturală protejată de interes comunitar: suprafaţă, motivele declarării, tipuri de ecosisteme, tipuri de habitate şi speciile care pot fi afectate prin implementarea proiectului.

Situl de importanţă comunitară ROSCI0188 „Parâng” a fost declarat prin Ordinul  Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Conform Formularului Standard Natura 2000, vom motiva declararea sitului pe baza habitatelor şi speciilor de interes comunitar prezente aici:

Legături cu alte situri natura 2000:

  • ROSCI0085 Frumoasa,
  • ROSCI0128 Nordul Gorjului de Vest,
  • ROSPA0043 Frumoasa,
  • ROSCI0063 Defileul Jiului.

Localizarea sitului:

- coordonate: 45°20′55″ latitudine N şi 23°35′7″ longitudine E.

          - suprafaţa sitului este de 29.907 ha.

- procentul suprafeţei pe care o ocupă acest sit în municipiul Petroşani este de 26%.

- altitudine: minimă – 646 m, maximă – 2520 m, medie – 1629 m.

- regiunea biogeografică: alpină

Regiunile administrative:

NUTS

%

Numele judeţului

RO053

36

Hunedoara

RO045

33

Vâlcea

RO042

31

Gorj

 

Tipuri de habitate prezente în sit şi evaluarea sitului în ceea ce le priveşte:

 

 

 

Cod

Denumire habitat

%

Reprez.

Supr. rel.

Conserv.

Global

3220

Vegetaţie herbacee de pe malul râurilor montane

1

B

C

B

B

6520

Fâneţe montane

5

B

B

B

B

7240*

Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris - atrofuscae

0,01

B

B

B

B

9180*

Păduri din Tilio – Acerion pe versanţi abrupţi, grohotiţuri şi ravene

0,3

A

B

A

A

4080

Tufărişuri cu specii sub – arctice de salix

0,1

B

C

B

B

6150

Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios

0.1

B

B

B

B

6170

Pajişti calcifile alpine şi subalpine

0,5

B

C

B

B

6230*

Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase

0,05

B

A

B

B

6430

Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiiolr, până la cel montan şi alpin

0,1

B

C

B

B

8110

Grohotişuri silicioase din etajul montan până la cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani)

0,1

A

A

B

B

3230

Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane

1

B

C

B

B

4060

Tufărişuri alpine şi boreale

 

A

C

B

B

4070*

Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium

5

B

B

B

B

9110

Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum

21,5

A

B

A

A

91V0

Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)

25

A

C

B

B

9410

Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Picetae)

30

A

B

B

B

8220

Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase

0,5

B

B

B

B

91D0*

Turbării cu vegetaţie forestieră

0,1

B

B

B

B

9420

Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană

2

B

B

B

B

 

Suprafaţa ocupată de fiecare habitat din sit (în ha) în ordine descrescătoare este exprimată în tabelul de mai jos:

 

Cod

Denumire habitat

Suprafaţă (ha)

9410

Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Picetae)

8972,1

91V0

Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)

7476,75

9110

Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum

6430

4070*

Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium

1495,35

6520

Fâneţe montane

1495,35

9420

Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană

598,14

3220

Vegetaţie herbacee de pe malul râurilor montane

299,07

3230

Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane

299,07

4060

Tufărişuri alpine şi boreale

299,07

6170

Pajişti calcifile alpine şi subalpine

149,54

8220

Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase

149,54

9180*

Păduri din Tilio – Acerion pe versanţi abrupţi, grohotiţuri şi ravene

89,72

4080

Tufărişuri cu specii sub – arctice de salix

29,9

6150

Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios

29,9

6430

Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin

29,9

8110

Grohotişuri silicioase din etajul montan până la cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani)

29,9

91D0*

Turbării cu vegetaţie forestieră

29,9

6230*

Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase

14,95

7240*

Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris - atrofuscae

3

 

 

Observăm că procentajul (proporţia de acoperire) cel mai mare îl are habitatul 9410 – Păsuri acidofile de picea abies din regiunea montană (Vaccinio – Picetea) – 30%, urmat de 91V0 – Păduri dacice de fag (Symphyto – fagion) – 25% şi9110 – Păduri de fag de tip Luzulo – Fagetum.

Reprezentativitatea indică gradul de reprezentativitate a tipului de habitat în cadrul sitului (măsura pentru cât de „tipic”este un habitat). Datele din tabel arată că habitatele de pădure au reprezentativitate excelentă, dar şi celelalte tipuri au o reprezentativitate bună.

Suprafaţa relativă reprezintă suprafaţa sitului acoperit de habitatul natural raportat la suprafaţa totală acoperită de acel tip de habitat natural în cadrul teritoriului naţional. În principiu, pentru a face evaluarea criteriului mai sus menţionat este nevoie de măsurarea suprafeţei acoperite de tipul de habitat din sit şi a suprafeţei totale a teritoriului naţional acoperită de acelaşi tip de habitat. Acest criteriu a fost exprimat ca un procentaj conformurmătoarelor valori: A: 100 ³p > 15%, B: 15 ³p > 2%, C: 2  ³p > 0%.

Stadiul de conservare reprezintă gradul de conservare al structurilor şi funcţiile tipului de habitat natural în cauză, precum şi posibilităţile de refacere/reconstrucţie. La baza acestui criteriu stau următoarele trei sub-criterii: gradul de conservare a structurii, gradul de conservare a funcţiilor şi posibilităţile de refacere. Se observă că habitatele de pădure de fag de tip şi pădurile din Tilio – Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene au o stare de conservare excelentă, dar şi celelalte habitate au o conservare bună.

Evaluarea globală a valorii sitului din punct de vedere al conservării habitatelor naturale este bună şi excelentă.

 

 

Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

Cod

Specie

Populaţie

Sit. pop.

Conserv.

Izolare

Global

Rezidentă

Reproducere

Iernat

Pasaj

1352

Canis lupus

P

 

 

 

C

B

C

B

1354

Ursus arctos

P

 

 

 

C

B

C

B

1361

Lynx lynx

R

 

 

 

B

B

C

B

 

Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

Cod

Specie

Populaţie

Sit. pop.

Conserv.

Izolare

Global

Rezidentă

Reproducere

Iernat

Pasaj

1193

Bombina variegata

RC

 

 

 

C

B

C

B

 

Specii de peşti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

Cod

Specie

Populaţie

Sit. pop.

Conserv.

Izolare

Global

Rezidentă

Reproducere

Iernat

Pasaj

1163

Cottus gobio

P

 

 

 

B

A

C

A

 

Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

Cod

Specie

Populaţie

Sit. pop.

Conserv.

Izolare

Global

Rezidentă

Reproducere

Iernat

Pasaj

4054

Pholidoptera transsylvanica

P

 

 

 

B

A

A

A

4024

Pseudogauro -tina excellens

P

 

 

 

B

B

A

B

 

Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE:

Cod

Specie

Populaţie

Sit. pop.

Conserv.

Izolare

Global

Rezidentă

Reproducere

Iernat

Pasaj

4116

Tozzia carpathica

P

 

 

 

B

B

A

B

 

 

Datorită faptului că unele specii de faună din sit sunt migratoare, situl poate fi important  din punct de vedere al unor aspecte variate ale ciclului lor de viaţă. Aceste aspecte sunt clasificate mai jos:

areal de rezidenţă

specia se găseşte de-a lungul întregului an în sit

areal de reproducere /creştere

specia foloseşte situl pentru cuibărire şi creşterea puilor

areal temporar (de pasaj,  de migraţie)

specia foloseşte situl pentru migrare sau schimbarea penelor în afara arealului de reproducere

areal de iernat

specia foloseşte situl în timpul iernii

 

Criteriile de evaluare a sitului pentru speciile din anexa II a Directivei Habitate sunt:

- Populaţie: mărimea şi densitatea populaţiei speciei prezente din sit în raport cu populaţiile prezente pe teritoriul naţional; acest criteriu are scopul evaluării mărimii relative sau densităţii relative a populaţiei în sit cu cea la nivel naţional. Măsura optimă este un procentaj, rezultat din raportul dintre populaţia din sit/populaţia de pe teritoriul naţional: A: 100 ³p > 15%, B: 15 ³p > 2%, C: 2 ³p > 0%.

         - Conservare: gradul de conservare a trăsăturilor habitatului care sunt importante pentru speciile respective şi posibilităţile de refacere. Acest criteriu cuprinde două sub-criterii: gradul de conservare a trăsăturilor habitatului care sunt importante pentru specie (presupune o evaluare globală a trăsăturilor habitatului în ceea ce priveşte cerinţele biologice pentru o specie) şi posibilităţile de refacere (se ia în considerare doar dacă elementele sunt în medie sau parţial degradate). Observăm faptul că speciile de interes comunitar pentru care a fost declarat situl se află într-o stare de conservare bună şi excelentă.

În cazul unui habitat natural, starea sa de conservare este dată de totalitatea factorilor ce acţionează asupra sa şi asupra speciilor caracteristice şi care îi poate afecta pe termen lung raspândirea, structura şi funcţiile, precum şi supravieţuirea speciilor caracteristice. Această stare se consideră „favorabila” atunci când sunt îndeplinite conditiile:

?- arealul natural al habitatului şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul?acestui areal sunt stabile sau în creştere;

?- habitatul are structura şi funcţiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen lung, iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare;

- speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă.

           - Izolare: = gradul de izolare a populaţiei prezente în sit faţă de aria de răspândire normală a speciei. Acest criteriu poate fi interpretat ca o măsură aproximativă a contribuţiei unei populaţii la diversitatea genetică a speciilor pe de o parte şi a fragilităţii acestei populaţii pe de altă parte. Folosind o abordare simplistă, se poate spune că pe măsură ce o  populaţie este mai izolată faţă de răspândirea ei naturală, pe atât ea are o contribuţie mai mare la diversitatea genetică a speciei. În consecinţă, termenul „izolare” trebuie considerat în context mai larg, aplicându-se în egală măsură endemicii propriu-zise, sub-speciilor/varietăţilor/raselor şi sub-populaţiilor unei metapopulaţii. În acest context a fost folosită următoarea clasificare: A: populaţie (aproape) izolată, B: populaţie ne-izolată, dar la limita ariei de distribuţie, C: populaţie ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă.

Descrierea sitului:

- Caracteristici generale ale sitului:

Cod

%

CLC

Clase de habitate

N08

8

322

Tufişuri, tufărişuri

N09

28

321

Pajişti naturală, stepe

N16

13

311

Păduri de foioase

N17

39

312

Păduri de conifere

N19

5

313

Păduri de amestec

N22

4

332, 333

Stâncării, zone sărace în vegetaţie

N26

3

324

Habitate de păduri (păduri în tranziţie)

 

Alte caracteristici ale sitului:

Munţii Parâng reprezintă sectorul cel mai înalt şi cel mai spectaculos al Munţilor între Olt şi Jiu în Carpaţii meridionali. Culmea principală a Munţilor Parâng, orientată pe direcţia est-vest, atinge altitudinea maximă în vf. Parângul Mare – 2519 m. La nord de această culme se deschid impresionante circuri glaciare: Sliveiu, Roşiile, Găuri, Zănoaga şi Câlcescu ce adăpostesc lacuri glaciare, drenate de izvoarele Jieţului şi Lotrului. Spre est sunt remarcabile căldările Muntinu şi mai ales Urdele din care porneşte o vale glaciară tipică.Interesante sunt şi căldările glaciare Bălcescu, cioara, galbenu, Igoiu, cu deschidere nordică din care pornesc pâraie ce se unesc cu Latorita. În ceea ce priveşte alcătuirea geologică, în Munţii Parâng s-a remarcat prezenţa a două complexe cristaline: Cristalinul I sau Pânza Getică situat în nord, cu micaşisturi şi gnaise micacee şi Cristalinul II sau Autohtonul danubian, reprezentat prin şisturi cloritoase, cuartite, mai rar gneise şi amfibolite. Vegetaţia este bine reprezentată de aproape toate formaţiunile din etajul subalpin şi alpin. Semnificativă este şi prezenţa relictului glaciar Pinus cembra sub formă de exemplare izolate sau în grupuri compacte, alături de monumente ale naturii cum ar fi floarea de colţ, genţiana, etc. Elementele de faună sunt caracteristice pentru munţii înalţi şi bogat reprezentate.  Masivul Parâng, pe lângă bogatul tezaur de specii vegetale, unele endemice sau relicte, se impune şi prin peisajul său pitoresc deosebit, cu creste şi văi sălbatice, cu zănoage în care se odihnesc lacuri glaciare, cu pâraie ce cad în cascade printre blocuri uriaşe de granit.

Importanţa acestui SCI constă şi în pădurile seculare de fag, în care se întâlnesc specii lemnoase de carpen, mesteacăn, soc roşu, etc. Se remarcă impactul peisagistic deosebit de impresionant. Remarcăm prezenţa ferigilor Pteridium aquillinum, Phyllitis scolopendrium, alături de plante cu flori: Asperula odorata, Dentaria bulbifera, etc. Pajiştile alpine sunt bine reprezentate prin speciile Nardus stricta, Festuca supina, uneori aceste pajişti sunt întrerupte de amestecul Rhododendron myrtifolium şi Pinus mogo. Importantă este şi prezenţa florii de colţ, simbol al ocrotirii cadrului natural.  În Parâng îşi găsesc habitatul propice 4 specii din carnivorele mari protejate în întreaga Europă şi numeroase specii de păsări de asemenea protejate prin legislaţia internaţională.  În acest sit se află unica staţiune sigură din ţară în care apare specia balcano-dacică Potentilla haynaldiana, alături de alte specii saxicole de origine daco-balcanică, cu care conturează cenoze saxicole de o deosebită importanţă pentru această zonă deoarece ele se întâlnesc numai în unele masive muntoaSE DIN Balcani.

Relaţiile sitului cu alte arii protejate:

Cod

Categorie

Tip

%

Codul naţional şi numele ariei naturale protejate

RO03

Monument al naturii

+

0,01

Piatra Crinului

RO04

Rezervaţie naturală

+

1,00

Cheile Jeţului

RO04

Rezervaţie naturală

+

0,60

Căldarea Gâlcescu

RO04

Rezervaţie naturală

+

0,20

Miru-Bora

RO04

Rezervaţie naturală

+

0,20

Iezerul Latoriţa

 

Cele mai frecvente activităţi antropice cu efect negativ care se desfăşoară în sit sunt păşunatul (are cea mai mare intensitate în sit – 63%, categoria B, dar şi în afara acestuia), turismul necontrolat, braconajul şi exploatarea pădurii fără replantare, iar activităţi cu impact negativ desfăţurat în afara sitului sunt braconajul, exploatarea fără replantare, zone urbanizate.

Alte specii importante de floră şi faună au fost incluse în Formularul standard Natura 2000 datorită caracterului endemic,  prezenţei lor în Listele roşii naţionale sau în anexele Convenţiilor internaţionale:

- plante: Agrostis stolonifera, Cardamine glauca, Lycopus europaeus, Myricaria germanica, Pinus mugo, Ranunculus repens, Silene lerchenfeldiana, Symphytum cordatum, Aquilegia transsilvanica, Luzula luzulina, Lysimachi nummularia, Pinus cembra, Potentilla haynaldiana, Saxifraga pedemontana ssp. cymosa, Symphyandra wanneri;

- păsări: Accipiter gentilis, Aquila chrysaetos, Bonasa bonasia, Cinclus cinclus, Erithacus rubecula, Fringilla coelebs, Parus caeruleus, Tetrao urogallus, Accipiter nisus, Aquila pomarina, Buteo buteo, Dryocopus martius, Falco tinnunculus, Loxia curvirostra, Parus major, Tichodroma muraria;

- mamifere: Capreolus capreolus, Felis silvestris, Cervus elaphus, Vulpes vulpes.

 

Arii naturale protejate existente în sit.

Situl ROSCI0188 „Parâng” cuprinde, pe teritoriul judeţului Hunedoara, 2 arii naturale protejate de interes naţional şi anume:

a) Aria naturală protejată “Piatra Crinului” este localizată pe versantul sud-vestic al vârfului Parângul Mic, la limita altitudinii de 1757 m. Aici se află nişte formaţiuni stâncoase pe care vegetează o plantă de stâncarie numităPotentilla haynaldiana . Această plantă a fost semnalată pentru prima dată în acest masiv de către Csato în anul 1873 şi apoi citată şi de alţi autori români în unele lucrări de sinteză privind flora României. Prezenţa acestei specii în  Munţii Parâng, alături de alte specii saxicole de origine daco-balcanică cum sunt: Symphyandra wanneri, Silene lerchenfeldiana, Saxifraga cymosa, conturează cenoze saxicole de o mare importanţă fitogeografică pentru ţara noastră, care se mai întâlnesc numai în unele masive muntoase din Balcani.

Perioada de înflorire a Potentillei haynaldiana este intervalul iulie-septembrie. La noi în ţară se mai întâlneşte în Munţii Mehedinţi, dar în masivul Parâng se găseşte unica staţiune sigură a plantei .

Formaţiunea de stânci se află foarte aproape de drumul de acces de la Complexul Turistic Parâng spre vârful Parângul Mic, în apropierea staţiei de întoarcere a instalaţiei de tracţiune pe cablu abandonată de pe pârtia B, partea superioară .

Potrivit Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea III - zone protejate, Piatra Crinului este declarată ca rezervaţie naturală, având codul 2.498 şi o suprafaţă de 0,5 ha.

Stâncile de la Piatra Crinului

 

b) Aria naturală protejată “Cheile Jieţului” corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie naturală, tip mixt), cu o suprafaţă de 10 ha (potrivit Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea III - zone protejate, este declarată ca rezervaţie naturală, având codul 2.528), este situată pe teritoriul oraşului Petrila, pe râul Jieţ, fiind străbătută de drumul naţional DN 7A Petroşani-Voineasa.

 

 

Importanţa acestei arii naturale protejate se datorează în bună parte frumuseţii peisajului (versanţii abrupţi ai cheilor înguste, cu stîncării acoperite de licheni galbeni), dar şi vegetaţiei forestiere din etajul montan, care formează habitatul natural ideal pentru carnivorele mari (ursul şi lupul). Această rezervaţie naturală nu va fi atinsă în nici un fel de proiectul propus.

 

 

Tipuri de habitate prezente în situl Parâng şi localizarea lor.

 

Prezentarea de mai jos a habitatelor se va face în conformitate cu lista publicată în monografia "Habitatele din România" de către N. Doniţă, A. Popescu, Mihaela Paucă-Comănescu, Simona Mihăilescu, Iovu-Adrian Biriş (2005), precum şi cu lucrările lui A. Buia şi col.(1962), V. Sanda, (2002) precum şi pe baza observaţiilor personale. În cuprinsul Munţilor Parâng au fost identificate de-a lungul timpului multe tipuri de habitate după cum urmează:

a) Tufărişuri şi pajişti:

 

  • Jnepeniş în arealul lacurilor Ana (sus) şi Silvia

•        Tufărişuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loissleuria procumbens) -pe versanţii vârfurilor Micaia, Cioara, Bălescu, Păpuşa, Urda etc.

•        Tufărişuri sud-est carpatice de Salix bicolor - la Lacul Câlcescu;

•        Tufărişuri sud-est carpatice de smirdar sau bujor de munte sau cocozar (Rhododendron myrthifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) - pe coastele munţilor Păpuşa, Galbenu. Urda, Câlcescu, Mohoru, Setea Mare, Căldarea Roşiile, Mija, Ghereşu etc;

•        Tufărişuri sud-est carpatice de jneapăn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) - pe munţii Galbenu, Bălescu, Cioara, Muntinu Mare şi Mic, Setea mare, Găuri, Ghereşu, Mija etc;

•        Tufărişuri sud-est carpatice de jneapăn (Pinus mugo) în mlaştini oligotrofe de Sphagnum - la Iezeru Latoriţei, Căldarea lui Murgoci, căldările Găuri, Câlcescu, Iezeru, Roşiile etc.

•        Tufărişuri sud-est carpatice de coacăză (Bruckenthalia spiculifolia) - cu largă răspândire pe munţii Coasta Bengăi, Muntinu, Ştefan, Bora, Miru;

•        Tufărişuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. hermaphroditum) cu afin vânăt (Vaccinium gaulterioides) - la lacul Câlcescu, Iezeru Latoriţei;

•        Tufărişuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viride) - pe văile unor pâraie şi culoare de avalanşe în munţii Cârja, Parângu Mic, Mija, Ghereşu, Sliveiu, Setea Mare etc.

•        Tufărişuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu largă răspândire la limita superioară a pădurilor de molid pe munţii Bora, Mirăuţu, Huluzu, Coasta lui Rus, Bălescu, Cioara, Galbenu, Igoiu, Muşetoiu etc;

•        Tufărişuri sud-est carpatice de soc roşu (Sambucus racemosa) -frecvente pe văile pâraielor Galbenu, Olteţ, Lotru, Latoriţa, Jieţ, Gilort etc;

•        Tufărişuri sud-est carpatice de cununiţă (Spiraea chamaedryfolia) -frecvente pe văile umede la marginea pădurilor (Lotru, Jieţ, Galbenu, Olteţ etc;

•        Tufărişuri de alun (Coryllus avellana) - întâlnite în etajul montan inferior pe văile Olteţ, Galbenu, Gilort, Sadu etc;

•        Tăieturi de pădure cu zmeur (Rubus idaeus) -frecvente în tăieturile de pădure în primii ani de regenerare a acestora pe munţii Cărbunele, Igoiu, Muşetoiu, valea Jieţului, Valea Gilortului, Valea Polatiştea etc.

 

b) Pajişti alpine şi subalpine:

•        Pajişti sud-est carpatice de coarnă (Carex curvula) şi Primula minima - pe munţii Găuri, Ieşu, Parângu Mare;

•        Pajişti sud-est carpatice de părul porcului (Juncus trifidus) şi Oreochloa disticha - pe munţii Pâcleşa, Parângu Mare, Setea Mare, Sliveiu, Gemănarea etc;

•        Pajişti sud-est carpatice de păruşcă (Festuca supina) şi Potentilla ternata - pe munţii Iezeru, Cărbunele, Muntinu Mare, Cioara, Galbenu, Muşetoiu, Igoiu etc;

•        Pajişti sud-est carpatice de păiuş cu colţi (Festuca verzicolor) şi Sessleria rigida ssp. Haynaldiana - pe munţii Dengheru, Cioara, Mohoru, Setea Mare, Setea Mică, Coasta lui Rus etc

•        Pajişti sud-est carpatice de păiuş de stânci (Festuca saxatilis) - pe coastele munţilor Setea Mare, Mohoru, Ieşu, Ghereşu etc;

•        Pajişti sud-est carpatice de Festuca amethystina şi Dianthus tenuifolius pe versanţii munţilor Muntinu Mare, Dengheru, Ghereşu etc;

•        Pajişti sud-est carpatice de Scorzonera roşea şi Festuca nigrescens -pe munţii Coasta Bengăi, Muntinu Mare şi Mic, Cărbunele, Dengheru Muşetoiu, Igoiu etc;

•        Pajişti sud-est carpatice de ţepoşică (Nardus stricta) şi Viola declinata - foarte frecvente pe pajiştile subalpine din întreg masivul Parâng şi Munţii Latoriţei;

•        Pajişti sud-est carpatice de Poa media - pe munţii Dengheru, Mohoru, Iezeru. Coasta Petresii etc;

•        Pajişti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. haynaldiana) şi rogoz (Carex sempervirens) - pe munţii Mohoru, Gruiu, Coasta Petresii.

•        Pajişti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) şi coarnă mare (Sesleria bielzii) - pe munţii Bora, Coasta Bengăi, Cărbunele, Muntinu Mic

•        Pajişti sud-est carpatice de Festuca xantina - pe muntele Găuri.

 

•        Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii alpine (Salix herbacea) -pe crestele Ghereşu, Punctul Roşu, Parângu Mare, Setea Mare etc;

•        Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii alpine (Salix retuşa, S. reticulatd) - pe munţii Ghereşu, Sliveiu, Setea Mare etc.

•        Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetăruţ alpin (Soldanella pusilla) - pe Muntinu Mare, Găuri, Coasta lui Rus etc.

 

c) Pajişti umede şi comunităţi de ierburi înalte (buruienişuri):

•        Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Aconitum tauricum - pe munţii Câlcescu, Zănoaga, Găuri, Sliveiu, Mija etc

•        Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Adenostyles alliaria şi Doronicum austriacum - pe jgheaburi umede din munţii Câlcescu, Ghereşu, Setea Mică, căldarea Roşiile, căldarea Sliveiu etc;

•        Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Cirsium waldsteinii şi Heracleum sphondyllum ssp. transsilvanicum - în Căldarea Dracului, Setea Mare, Căldarea Iezer, Căldarea Cioara;

•        Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Senecio subalpinus şi ştevia stânelor (Rumex alpinus) - frecvente în apropierea stânelor pe munţii Cărbunele, Coasta Petresii, Pleşcoaia, Setea Mare, Coasta Bengăi etc;

•        Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Rumex obtusifolia şi Urtica dioica - frecvente în etajul montan pe munţii Cătălinu, Stânişoara, Igoiu, Galbenu, Cioara, Tărtărău etc;

•        Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Petasites kablikianus - pe malul pâraielor Galbenu, Olteţ, Lotru, Latoriţa, Gilort etc;

•        Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Telekia speciosa şi Petasites hybridus - foarte frecvente pa Văile Polatiştea, Izvoru, Sadu, Gilort, Olteţ, Latoriţa etc;

 •       Comunităţi dacice cu Deschampsia caespitosa şi Agrostis stolonifera - la marginea pădurilor pe munţii Cărbunele, Coasta Bengăi, Muntinu, Bălescu, Galbenu etc.

 

d) Pajişti mezofile:

•        Pajişti sud-est carpatice de Agrostis capillare şi Festuca rubra - pe munţii Dengheru, Micaia, Mohoru;

•        Pajişti sud-est carpatice de Trisetum flavescens şi Alchemilla vulgaris - pe valea Latoriţei de vest, Valea Urda, Valea Gilortului etc;

 

e) Păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare:

•        Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus silvatica) şi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra - pe valea Gilortului, valea Olteţului, Valea Galbenu, Valea Latoriţei, Valea Jieţului etc;

•        Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus silvatica) şi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia - pe munţii Tărtărău, Plăsala, Igoiu,

•        Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus silvatica) şi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldesteinii - pe Valea Jieţului, Valea Olteţului;

•        Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus silvatica) şi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundifolium - pe văile Olteţului, Latoriţei. Jieţului, Gilortului

•        Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus silvatica) şi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus - pe munţii Cătălinu, Muşetoiu, Stânişoara;

•        Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus silvatica) cu Symphytum cordatum - pe valea Latoriţei, vale Jieţului, Valea Olteţului etc;

Păduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum - Valea Olteţului şi valea Galbenului amonte de chei;

•        Păduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium - pe văi umede, aproape de Cheile Olteţului şi Cheile Pârâului Galbenu;

•        Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera - Defileul Jiului, Valea Olteţului;

•        Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pillosa - pe Plaiul Sohodol, Măgura Novacilor, Ciocălia Novacilor.

Păduri temperate de conifere

•        Rarişti sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia - pe munţii Cioara, Dengheru, Câlcescu şi Ghereşu;

•        Rarişti sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifolium - pe munţii Cioara, Dengheru şi Ghereşu;

 

f) Molidiş tânăr dezvoltat pe aluviuni pe Latoriţa de Vest:

•        Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica - pe Miru Mare, Bora, Valea Jieţului, Valea Gilortului;

•        Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella - pe Valea Lotrului, Valea Latoriţei, valea Gilortului, Valea Setea Mare;

•        Păduri sud-est carpatice de de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens - pe valea Gilortului, valea Latoriţei, Valea Cioara, Valea Igoiu;

•        Păduri sud-est carpatice de de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu Luzula silvatica - pe valea Olteţului, valea Gilortului, Valea Lotrului;

•        Păduri sud-est carpatice de de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii - pe valea Roşiile, Valea Sliveiu, Valea Setea Mare;

•        Păduri sud-est carpatice de de molid (Picea abies) cu Sphagnum sp. Pe Valea Lotrului, Valea Latoriţei de vest, Iezeru Latoriţei etc;

•        Păduri sud-est carpatice de de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra pe Valea Galbenu, valea Ungurelu, Valea Setea Mare, Valea Jieţului etc;

•        Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreiberi - pe valea Gilortului;

•        Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae - pe valea Lotrului, valea Jieţului;

•        Păduri sud-est carpatice de de molid (Picea abies) şi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum - pe valea Galbenu şi afluenţi, Valea Sadului, Defileul Jiului etc.

 

g) Păduri şi tufărişuri de luncă şi mlaştină :

•        Păduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa - pe valea Polatiştea, valea Sadului;

•        Tufărişuri dacice de cătină mică (Myricaria germanica) - lunca Olteţului şi a Galbenului;

•        Tufărişuri danubiene de cătină roşie Tamarix ramosissima - lunca Lotrului amonte de Obârşie, lunca Gilortului aval de chei.

 

h) Mlaştini de turbă înalte (tinoave):

•        Turbării sud-est carpatice mezooligotrofe acide cu Eriophorum vaginatum şi Sphagnum recurvum - la Obârşia Lotrului, muntele Cărbunele, Lacul Câlcescu (studiate de Prof. Tr. Ştefureac, 1969), Iezeru Latoriţei;

•        Turbării sud-est carpatice cu Sphagnum magellanicum - la Obârşia Lotrului, căldarea Roşiile, muntele Cărbunele, Iezeru Latoriţei.

 

i) Vegetaţie de margini de ape:

•        Comunităţi palustre cu Glyceria fluitans, Catabrosa acvatic, şi Leersia oryzoides - pe malul lacului Iezeru Latoriţei, Lacul lui Traian şi lacul Tania de lângă Lacul Câlcescu

 

j) Mlaştini, turbării, izvoare şi pâraie:

•        Mlaştini sud-est carpatice mezo-oligotrofe cu Carex rostrata şi Sphagnum recurvum\

•        Mlaştini sud-est carpatice eutrofe cu Carex flava şi Eriophorum latifolium, ambele descrise de Tr. Ştefureac (1969) la Lacul Câlcescu;

•        Mlaştini sud-est carpatice eutrofe cu Carex davalliana - pe munţii Cărbunele, Coasta Petresei;

•        Comunităţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Saxifraga stellaris, Chrysosplenium alpinum şi Phillonotis seriata - pe Valea Muntinu, valea Gilortului;

•        Comunităţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Doronicum carpathicum, Saxifraga aizoides, Saxifraga heucherifolia - pe versanţii căldărilor Muntinu Mare, Găuri, Roşiile;

•        Comunităţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium şi Cardamine amara - pe văile Olteţului, Galbenului, Gilortului, Lotrului;

•        Comunităţi sud-est carpatice de izvoare şi pâraie cu Carex remota şi Caltha laeta - pe afluenţii pâraielor Gilort, Latoriţa, Lotru, Muntinu;

La aceste mai adăugăm comunitatea cu Menyanthes trifoliata şi Sphagnum descoperită la Lacul Violeta lângă Valea Latoriţei de vest.

 

k) Grohotişuri:

•        Comunităţi sud-est carpatice de pietrişuri silicioase cu Minuartia sedoides şi Silene acaulis - pe munţii Ghereşu, Punctul Roşu, Coasta lui Rus şi în pereţii căldărilor glaciare înalte;

•        Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria digyna - în căldarea Găuri;

•        Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri calcaroase semifixate cu Cerastium arvense ssp. calcicolum, Saxifraga moschata şi Saxifraga aizoides - căldarea şi vârful Găuri;

•        Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides, Silene acaulis şi Veronica Baumgarteni - pe coastele Mohorului, Căldarea Dracului, Vf. Urda;

•        Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri calcaroase mobile şi semimobile cu Acinos (Calamintha) alpinus şi Galium anisophyllum -căldarea Găuri;

•        Comunităţi sud-est carpatice de bolovănişuri fixate cu Geranium macrrorhizum, Sedum fabaria şi Geranium lucidum - Coasta lui Rus, Muntinu;

•        Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus, Galium album şi Teucrium montanum - căldarea Muntinu, Căldarea Urda, Căldarea Cioara;

 

l) Stânci continentale şi roci la zi:

•        Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha şi Gypsophilla petraea - Căldarea Găuri, Căldarea lui Murgoci;

•        Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana şi Senecio glaberrimus - căldarea Cioara, Căldarea Zănoaga;

•        Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana şi Potentilla Haynaldiana - pe Dealul Badea (Piatra Crinului), Dengheru, Căldarea Cioara;

•        Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. trichomanes şi Poa nemoralis - culmea Muntinu Mic, Muntinu Mare, Mohoru;

•        Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii şi Campanula cochleariifolia - versantul estic al vf. Găuri;

•        Comunităţi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata şi Draba Kotschyi - pe culmea Găuri;

•        Comunităţi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare, Ctenidium moluscum şi Hypnum cupressiforme - în păduri pe văile Olteţului, Gilortului, Latoriţei;

•        Comunităţi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum şi Draba lasiocarpa - căldarea Găuri;

•        Comunităţi sud-est carpatice din fisuri de stânci cu Asplenium trichomanes şi Asplenium ruta-muraria - pe versantul nordic al vf. Găuri;

•        Comunităţi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii şi Veronica bachofenii - Muntinu Mare, Mohoru.

Vegetaţie chionofîlă

•        Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus şi Soldanella pussila - căldarea Muntinu;

•        Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum şi Nardus stricta - căldarea Urda, căldarea Roşiile;

•        Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Plantago gentianoides -căldarea Muntinu, căldarea lui Murgoci.

 

 

Flora şi vegetaţia Masivului Parâng.

 

 

Masivul Parâng ocupă o suprafaţă de circa 1100 km2 în vastul spaţiu al munţilor dintre Jiu, Strei şi Olt. În familia munţilor Cindrel, Căpăţânii, Lotrului şi Şureanu, Parângul este amplasat în partea de sud-vest, într-un poligon cu axa nord-sud, lungă de circa 33 km şi axa est-vest lungă de 32 km. Pe axa est-vest se înscrie culmea principală a Masivului Parâng jalonată de vârfurile Parângul Mic, Cârja, Stoieniţa, Gemănarea, Parângul Mare, Gruiul, Pâcleşa, Leşul, Coasta lui Rus, Setea Mare, Pleşcoaia, Mohorul, Urdele, Dengherul, Păpuşa, Cioara, Galbenul, Muşetoaia şi Micaia. Pe axa nord-sud se evidenţiază o serie de ramificaţii din culmea principală. Cele dinspre sud sunt: ramificaţia din vârful Parângul Mare prin vârful Mândra la vârful Moldivişul, apoi ramificaţia din vârful Mândra prin vârful Mândra, prin vârful Ţapul spre culmea Recii. Alte culmi mai sunt: Păpuşa - Florile Albe şi culmea Muşetoaia - Cătălin - Sohodoi. Spre nord ramificaţiile sunt mai numeroase, dar scurte şi abrupte. Cele mai însemnate sunt: Cârja - Mija şi Iezerul - Cărbunele - Ştefanul.

Masivul Parâng este încadrat pe patru din laturile sale de masive montane. Astfel, la est se învecinează cu Munţii Căpăţânii, fiind despărţiţi de către aceştia prin Valea Olteţului, apoi la nord-est se învecinează cu Munţii Lotrului şi Masivul Latoritei, iar la nord sunt încadraţi de munţii Şureanu. În vest sunt încadraţi de Munţii Retezat, cu ramura acestora, Munţii Tulişa şi de Munţii Vâlcan. De aceştia îi desparte Depresiunea Petroşani şi defileul Jiului.

Pe latura sudică, Munţii Parâng, sunt mărginiţi de Depresiunea Subcarpatică Bumbeşti - Polovragi. Deşi este delimitat prin denivelări accentuate, de sute de metri, Masivul Parâng nu este un masiv izolat. El are un aspect digitiform, fiind legat de unităţile muntoase de la est şi nord, prin culmi secundare netezite şi şei accesibile, înlesnind circulaţia de altitudine în toate direcţiile.

La nord, Munţii Parâng se învecinează cu Munţii Şureanu, care sunt foarte întinşi ca suprafaţă, dar au înălţimi mai modeste (vârful lui Pătru - 2130 m). Munţii Retezat, prin ramura lor Tulişa, se întind în partea de nord-vest a Parângului. Altitudinea maximă a ramurii Tulişa este atinsă în vârful Tulişa (1763 m altitudine).  Munţii Vâlcan, vecini la vest de Jiu, ating înălţimile maxime în vârful Straja (1870 m altitudine) şi vârful Oslea (1946 m altitudine). Între Parâng şi aceştia se adânceşte impresionantul defileu al Jiului, cea mai sălbatică despicătură transversală a Carpaţilor (Nae Popescu, 1986).

Munţii Căpăţânii se înşiră la est, în continuarea culmii principale a Parângului din Curmătura Olteţului până la Olt, având în partea central-vestică câteva înălţimi de peste 2000 m, între care vârful Nedeia (2130 m altitudine) şi vârful Ursu (2124 m altitudine). Munţii Lotrului (altitudinea maximă în vârful Ştefleşti - 2242 m altitudine) sunt legaţi prin culmea Poiana Muierii - Tărtărău - Tâmpa.

Aspectul general este acela al unui nod orografîc, în care se distinge o culme centrală (de forma literei L), pe care se înşiră vârfuri de peste 2000 - m altitudine şi unde îşi au obârşiile Jiul, Jieţul, Sadu, Gilortul, Galbenul, Latoriţa, Lotru şi afluenţii acestora.

Habitatele prezente în zona de impact a proiectului sunt reprezentate de porţiuni de vegetaţie ierboasă, vegetaţia lemnoasă, vegetaţie de stâncării.

Modul de repartizare a vegetaţiei pe teritorii întinse sau mai restrânse este în funcţie de condiţiile de mediu, între care clima are un rol foarte important. Trecerea de la un etaj la altul nu este netă, diferitele tipuri de vegetaţie interferând între ele, speciile arboricole de altitudine joasă urcând uneori până la limita superioară a pădurii, iar cele ale etajelor superioare coborând mult în pădurile de la poalele muntelui.

Principalele trăsături ale învelişului vegetal, din Grupa Montană Parâng sunt condiţionate de variaţiile căldurii şi umidităţii, în funcţie de altitudine, de configuraţia reliefului şi de expoziţia versanţilor. Datorită acestor factori se remarcă o etajare a vegetaţiei şi o diferenţiere, din punct de vedere al extinderii acestor etaje. Această diferenţiere se face între etajarea vegetaţiei de pe versanţii nordici şi cea de pe versanţii sudici, în funcţie de expoziţia acestora şi între etaje, în funcţie de configuraţia reliefului.

Astfel, principalele trăsături fitogeografice ale versanţilor sudici, ai Grupei Montane Parâng, sunt larga răspândire a făgetelor, redusa zonă a coniferelor şi marea extensiune a pajiştii alpine (N. Barbu, 1957).

Tot pe versanţii sudici, mai apare o vegetaţie azonală - calcifilă, dată de prezenţa calcarelor de pe rama sudică a Grupei Montane Parâng. Şi totodată se remarcă prezenţa unor elemente submediteraneene, dar în număr mult mai redus decât în Munţii Vâlcanului sau în Munţii Mehedinţi (C. Muică, 1989).

Vegetaţia versanţilor nordici se remarcă prin extinderea mai mare a etajului de conifere şi prin vegetaţia intrazonală. Aceasta din urmă cuprinde asociaţiile de stâncării, de grohotiş, de izvoare şi pâraie şi de mlaştini (turbăriile din zona alpină şi subalpină). Multitudinea speciilor, ce alcătuiesc învelişul biotic al acestui masiv, evidenţiază şi influenţele pe care vegetaţia de aici le-a suferit în evoluţia ei, în timp. Vegetaţia grupei montane Parâng a fost intens studiată, atât din punct de vedere agrosilvic, cât şi geografic şi în special vegetaţia de pe versanţii sudici. Aceste studii menţionează: „Un aspect particular al etajului ariei vegetaţiei lemnoase, pe versanţii sudici ai Munţilor Vâlcan şi Parâng” (Sterie Ciulache, 1976),şi „Elemente de interes fitogeografic, în zona muntoasă şi subcarpatică a judeţului Gorj” (Cristina Muică şi Ana Popova, 1989).

Vegetaţia şi flora prezintă în Grupa Montană Parâng o etajare în funcţie de zonele climatice, astfel: etajul alpin şi subalpin, etajul forestier.

Etajul alpin

Acest etaj se mai numeşte şi etajul păşunilor alpine, deoarece este alcătuit din acestea şi se întinde, în cazul Masivului Parâng, între altitudinile de 2200 m şi 2519 m (Vârful Parângul Mare). Pajiştile alpine sunt localizate în goluri de munte, deasupra limitei superioare a vegetaţiei arborescente. Unele dintre acestea se extind şi în etajul subalpin, pe locul tufărişurilor şi rariştilor defrişate. Pajiştile alpine sunt alcătuite din asociaţii de ierburi scunde, adaptate la frig, uscăciune şi vânturi puternice. Mai des întâlnite în acest etaj sunt păiuşul alpin (Festuca supina) şi ţepoşica (Nardus stricta), (Nae Popescu, 1986). În acest etaj mai predomină iarba stâncilor (Agrostis rupestris) şi iarba roşioară (Silene acaulis). Tot aici mai există vegetaţia de stâncărie, grohotişuri şi bolovănişuri. Pe versanţii stâncoşi, lipsiţi de un sol încheiat, vegetaţia îşi găseşte adăpost în fisurile stâncilor, fiind reprezentată  prin specii saxicole, ce alcătuiesc asociaţii specifice, cu caracter deschis. Compoziţia floristică este variată, în funcţie de natura rocii şi de gradul ei de fisurare, de expoziţia şi înclinarea versanţilor şi de altitudine. În Parâng, la peste 1800 m altitudine vegetează o serie de plante pitice: ochiul găinii (Primula minima), ventriceaua (Chrysanthemun alpinum),cerenţel de munte (Geum montanum) ,scânteiuţa de munte (Potentilla termata), vârtejul pământului (Pedicularis verticillate).

Stâncăriile sunt împodobite cu unghia păsării (Viola declinata), ruja (Sedum roseum) cu arnică (Arnica montana),ochiul boului (Aster alpinus),dulcişor (Hedysarum hedysaroides),vuietoarea (Empetrum nigrum), angelica (Angelica archangelica), garofiţa de munte (Dianthus gelidus) şi scânteiuţa de munte (Potentilla ternata).(Păun M., 1971) Pe stâncării mai vegetează şi specii de licheni şi muşchi.

Etajul subalpin

Acest etaj se mai numeşte şi etajul tufărişurilor subalpine şi ocupă în Grupa Montană Parâng o fâşie îngustă între 2000 şi 2200 m altitudine (izolat între 1750 şi 2000 m). Trecerea de la etajul alpin la etajul subalpin se face prin tufărişuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium), azaleea târâtoare de munte (Loiseleuria procumbens), coacăz (Brukenthalia spiculifolia), argintică (Dryas octopetala). Se mai întâlnesc şi alte plante, cum sunt coama (Carex curvula) şi rugina (Juncus communis), afin (Vaccinium myrtillus), merişor (Vaccinum uliginosum) şi salcie pitică (Salix retusa, S. herbacea)

Tufărişurile au un rol ecologic important deoarece, prin stratul gros de muşchi instalat sub arbuşti (Polytrichum, Hylocomium, Mnium etc.), contribuie la retenţia apelor pe versanţi. În plus, consolidează terenul şi reprezintă o stavilă în calea avalanşelor.

Pajiştile montane ocupă suprafeţe reduse în cuprinsul pădurilor de la poalele munţilor, unde, alături de graminee, întâlnim şi specii de talie mai mare, ca ştirigoaia, urzica etc.

Şi în acest etaj se află numeroase specii ierboase, muşchi şi licheni.

Pajişti montane s-au mai format şi în locul pădurilor defrişate de om, în decursul timpului. Acestea sunt formate din ierburi de talie medie şi înaltă, Festuca rubra şi ţepoşică în fâneţe. În luminişuri şi poieniţe întâlnim muşchiul de turbă (Sphagnum acutifolium), bumbăcariţa (Erioforum vaginatum), feriga, măcrişul iepurelui, crinul de pădure (Lilium margaton), afinul.

Majoritatea pajiştilor asigură biomasa consumată de turmele de oi care păşunează vara aproape în întreaga zonă montană, cu exceptia pereţilor foarte înclinaţi, a abrupturilor în care s-a refugiat cea mai interesantă floră din cuprinsul acestui masiv, de aceea trebuie să se ia măsuri pentru a proteja o parte din aceste plante rare şi vulnerabile la acţiunile omului.

Etajul forestier

Zonalitatea verticală este evidentă în etajul forestier al Grupei Montane Parâng, în condiţiile unui climat rece, dar mai puţin sever ca pe creste (temperaturi medii anuale de 2 - 6°C, precipitaţii de 900 - 1200 mm anual). Arealul pădurilor este adesea puternic fragmentat, datorită extensiunii mari a pajiştilor secundare, utilizate ca păşuni şi în special ca fâneţe. Solurile predominante în etajul forestier sunt cele brune feriiluviale sub pădurile de conifere şi cele brun acide sub pădurile de fag.

Dispoziţia predominantă vest-est a culmilor are drept consecinţă diferenţierea factorilor fizico-geografici pe versanţii umbriţi sau expuşi insolaţiei (Geografia României,vol. III, 1987).

Etajul forestier sau etajul montan este extins în Grupa Montană Parâng între 1000 şi1800 m şi se subîmparte în etajul montan superior sau al pădurilor de conifere (molid), în  etajul mijlociu sau al pădurilor de amestec (foioase şi răşinoase) şi etajul inferior sau al pădurilor de fag.

 

Etajul pădurilor (de molid)

În Masivul Parâng, etajul molidului este restrâns pe versanţii sudici (1200 - 1800 m altitudine) şi mult mai extins pe cei nordici (1000 - 1750 m altitudine), iar ca specie  dominantă este molidul (Picea abies). şi aparţinând din punct de vedere fitocenologic asociaţiei Piceetum carpaticum (Gh. Popescu, 1974).

 Molidul este o specie forestieră de climă rece şi umedă, cu nebulozitate mare şi lumină moderată. Dezvoltarea lui necesită temperaturii medii anuale pozitive, dar care să nu depăşească prea mult valoarea de 0 °C. Temperatura medie a lunii celei mai calde nu trebuie să coboare sub 10 °C, dar nici să nu treacă de 18 °C, în timp ce temperatura lunii ianuarie devine limitativă numai dacă scade sub -12,5 °C. Favorizat de iernile lungi şi aspre, molidul suportă temperaturi minime până la -50 °C. Rezultă că sezonul de vegetaţie trebuie să fie scurt (circa 5 luni). Faţă de precipitaţii şi umezeala relativă a aerului, molidul are exigenţe foarte mari, ele trebuind să depăşească 900 -1000 mm şi respectiv 80%.

Bine reprezentat pe pantele nordice ale Masivului Parâng, etajul molidişurilor se efilează în cazul pantelor sudice, pe măsura înaintării spre vest (Sterie Ciulache, 1973) 

Pădurile de molid au o structură relativ simplă, formate aproape exclusiv din molid (Picea albies). Pe văile mai adăpostite este răspândit şi bradul (Abies alba). Izolat la limita superioară a molidişurilor se întâlnesc şi exemplare de zimbru (Pinus cembra), ocrotit de lege, fiind pe cale de dispariţie. În pădurile de molid se găsesc ca subarboret, izolat, exemplare de scoruş (Sorbus aucuparia), mesteacăn (Betula pendula), paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Arbuştii lipsesc sau sunt slab reprezentaţi prin exemplare de caprifoi (Lonicera xylosteum), cununiţă (Spirea ulmifolia). Stratul ierbos este de regulă slab dezvoltat, cuprinzând un număr redus de plante superioare (Oxalis acetosela, Hieracicum transsilvanicum), afin. În pădurile de molid ferigile sunt de asemenea bine reprezentate: feriga (Dryopteris filix mas), şarpele (Polystichum lonchitis), spinarea lupului (Athyrium filix femina). Prin mlaştinile din pădurile de molid se află muşchiul de turbă (Sphagnum acutifolium) împreună cu plante cu flori, cum sunt bumbăcariţa (Eriophorum vaginatum) şi foaia grasă (Pinguicula vulgaris) (Păun M. şi colab., 1971). În multe molidişuri se întâlneşte un înveliş de muşchi (Hylocomium splendens). Pajiştile din zona molidului sunt acoperite mai ales cu ţepoşică (Nardus stricta) şi păiuş roşu (Festuca rubra). În apropierea cabanei Rusu pot fi întâlnite suprafeţe cu ierburi între care se află floarea paştelul (Anemone nemorosa) şi pulmonariţa (Pulmonaria officinalis).

 

Etajul pădurilor de amestec

Pădurile de amestec, de răşinoase cu fag, se întâlnesc în Masivul Parâng între 1000 m şi 1400 m altitudine. Extrazonal, asemenea păduri, apar pe versanţii sudici, în etajul molidişurilor şi pe versanţii nordici sau pe lângă văi în fâşia zonală a fagului montan.

Limita inferioară este greu de stabilit deoarece, datorită unui efect compensatoriu climatic, speciile de răşinoase: molidul (Picea abies) şi mai ales bradul (Abies alba), coboară pe văi până la altitudini destul de mici (600 - 650 m), formând păduri de amestec cu fagul.  În general, pădurile de amestec se extind la altitudini cuprinse între 500 şi 1500 m. În cadrul acestui subetaj se găsesc specii de conifere precum: brad (Abies alba), molid (Picea abies), pin (Pinus sylvestris), în amestec cu foioase din etajele inferioare, în special mesteacăn (Betula pendula), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), plop (Populus tremula), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata), ulm (Ulmus scabra), şi mai rar carpen (Carpinus betulus), paltin (Acer campestre, A. platanoides), salcie (Salix capraea) şi scoruş (Sorbus aucuparia). În partea sud-vestică a Masivului Parâng apare şi pinul silvestru (Pinus sylvestris).

 

Etajul pădurilor de foioase

Acest etaj se împarte în subetajele: superior şi inferior şi se întinde între 500 şi 1400 m altitudine pe versanţii sudici şi între 500 şi 1200 m altitudine pe versanţii nordici.

Partea superioară a etajului este alcătuită predominant din fag (Fagus sylvatica), asociat cu frasin de munte şi mesteacăn (Betula verucosa), iar partea inferioară are în componenţa sa predominant stejarul (Quercus robur) şi carpenul (Carpinus betulus) (Nae Popescu, 1986).

Şi în cadrul acestui etaj se remarcă diferenţieri între versanţii sudici şi nordici ai Masivului Parâng. Astfel, pe pantele sudice ale Munţilor Parâng şi Vâlcan, etajarea vegetaţiei lemnoase prezintă o particularitate distinctă. Aceasta constă în faptul că subetajul făgetelor, bine dezvoltat în tot lanţul Carpaţilor Meridionali, capătă aici o extindere neobişnuit de mare, ajungând adesea până la limita superioară a pădurii. Prezent pe o diferenţă de nivel de circa 1000 m, el determină implicit dispariţia ca atare a etajului boreal (al molidişurilor), care apare numai sub formă insulară, în masa continuă a făgetelor, pentru a se constitui ca etaj propriu zis, abia în zona obârşiilor Gilortului către est (Sterie Ciulache, 1973).

Fagul are faţă de temperatură cerinţe mai mari decât molidişurile, dar mai mici decât quercineele. Media anuală trebuie să varieze între 6-12 °C, iar amplitudinea între 15-25 °C.  Temperatura medie a lunii celei reci poate fi de 0-6 °C, iar a celei mai calde între 15 20 °C. Îngheţurile târzii au, de asemenea, o influenţă dăunătoare asupra fagului în prima tinereţe, de aceea el evită văile adânci şi depresiunile închise, unde inversiunile termice accentuate se produc frecvent, determinând răciri ale aerului şi solului chiar în anotimpul de primăvară. Din punct de vedere al precipitaţiilor, fagul are nevoie de circa 700 - 100 mm⁄an.

În Masivul Parâng etajul fagului capătă o dezvoltare amplă pe versanţii sudici ai acestuia şi comparativ cu aceştia o dezvoltare şi mai mare în munţii Vâlcan, de la 700 până la 1700 m înălţime.

Toate speciile şi habitatele se găsesc şi în vecinătatea neafectată de amenajările prezente şi viitoare.

Analizând datele climatice din Masivul Parâng şi Masivul Vâlcan, Sterie Ciulache (1973) ajunge la concluzia, că în regiunea analizată, condiţiile climatice sunt, cu toată adăpostirea şi efectul de fohn, mai aproape de optimul molidului decât al fagului. La rândul lor solurile, fără a fi defavorabile făgetelor, permit dezvoltarea în condiţii bune a molidişurilor. Şi cu toate acestea fagul se întinde până la limita superioară a pădurii în detrimentul răşinoaselor şi pădurilor de amestec, care apar numai insular. Situaţia respectivă se datorează în principal factorului antropic. Pe de o parte oamenii au exploatat molidişul de jos în sus, pentru al folosi ca material de construcţii, iar pe de alta l-au distrus de sus în jos în vederea extinderii spaţiului de păşunat. Valenţele ecologice mai mari i-au dat fagului posibilitatea de a înlocui molidul, astfel, distrus (Sterie Ciulache, 1973). În pădurile de fag, acesta este specia dominantă şi în unele locuri, chiar exclusivă, trunchiurile mari şi desimea făgetelor determinând o slabă dezvoltare a vegetaţiei ierboase. Ferigile, muşchii şi lichenii, ciupercile ce invadează trunchiurile căzute, îşi găsesc aici mediul prielnic de dezvoltare. Pătura erbacee este formată de Poa nemoralis, Agrostis alba, Carex silvatica, Melica uniflora, apoi Mercurialis perennis, Oxalis acetosella, Sanicula europaea, Mycelis muralis completează sărăcăcioasa vegetaţie ierboasă a acestor păduri (N. Barbu,1957).

În pădurile de fag din zonă, ca plante lemnoase se află şi carpenul, mesteacănul, plopul, socul roşu, cireşul. De asemenea şi aici se întâlnesc din abundenţă ciuperci comestibile, cum sunt: hribul sau mânătarca, buretele domnesc sau crăiţele şi râşcovul sau bureţii dulci. De asemenea sunt frecvente şi ciupercile otrăvitoare, dintre care cităm: hribul dracului, hribul ţigănesc şi muscariţa (M. Păun şi colab., 1971). În aceste păduri este de remarcat prezenţa ferigilor. Dintre ele: ţolul lupului (Pteridium aquilinum), feriga (Dryopterix filix-mas), spinarea lupului. Pe stâncile cu sol superficial, în curs de formare, la umbra pădurii de fag, creşte feriguţa sau iarba dulce (Polypodium vulgare). Dintre plantele ierboase cu flori, care se pot vedea în pădurile de fag, din lungul şoselei spre complexul de cabane Straja, cităm: păstiţa, floarea paştelul, iedera, alionul (Euphorbia amygdaloides), pochivnicul (Asarum europaeum), popâlnicul iepuresc (Hepatia nobilis). Alte plante specifice pădurii de fag sunt: colţişorul (Dentaria bulbifera), breabănul (Dentaria glandulosa), steluţa (Stellaria nemorum), pălăria cucului (Geranium phaeum), vinariţa (Asperula odorata), pulmonariţă (Pulmonaria rubra) (Păun M. şi colab., 1971).  În primul an, după tăierea pădurii de fag, ca şi în luminişuri se evidenţiază mătrăguna (Atropa belladona), apoi în anul doi de tăiere se instalează dominant zburătoarea (Chamaenerion angustifolium). Ulterior în răriturile pădurilor apar plante perene, dintre care atenţie merită zmeurul (Rubus idaeus) (Păun M. şi colab., 1971).

În subetajul inferior al pădurilor de foioase, se găsesc păduri cu stejar (Quercus robur), alături de care se mai află carpenul (Carpinus betulus), mărul pădureţ (Malus silvestris), alunul (Corylus avelana). Primăvara de timpuriu, în păduri apar viorelele (Scilla bifolia), găinuşele (Isopyrum thaliotroides) şi floarea paştelui (Anemone nemorosa).

Fâneţele sunt dominate de păiuş (Agrostis tenuis), alături de care se află şi alte plante: tremurătoarea (Briza media).

 

Tufărişurile şi pajiştile din golul de munte

          Tufărişurile de jneapăn sunt formaţiuni caracteristice etajului subalpin. Jneapănul (Pinus mugo) apare numai în exemplare răzleţe. Smârdarul (Rhododendron myrtifolium) apare în Parâng tot sub formă de exemplare dispersate în pajişti şi tufişuri, fără a forma asociaţii. În schimb tufărişurile de ienupăr (Juniperus sp.)şi diverse ericacee Calluna vulgaris,Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea, sunt larg răspândite în zonă, de la limita actuală a pădurii şi până pe vârfurile munţilor, îndeosebi pe versanţii puternic înclinaţi, pe soluri acide, scheletice, cu profil scurt. În cea mai mare parte reprezintă formaţiuni de disclimax, relativ stabilizate, dezvoltate în urma defrişării pădurilor de molid, de amestec şi chiar a unor păduri de fag. Spre culmi şi în locuri expuse curenţilor reci de aer pot reprezenta însă şi resturi ale unor rarişti de limită, mult modificate de intervenţia antropică. Speciile arbustive se dezvoltă viguros, având tendinţa de a invada pajiştile secundare învecinate. Pe mari porţiuni formează asociaţii compacte, dar se întâlnesc şi pâlcuri de întindere variabilă, dispersate în pajişti, pe alocuri formând micromozaicuri. Adesea în cadrul lor se întâlnesc exemplare de molid mici, deformate de vânt iar în câteva puncte (pe versanţii nordici sau nord-vestici al munţilor Straja, Arcanu etc.)se formează chiar rarişti de molid în care se dezvoltă abundent tufărişurile de ienupăr sau de afin.

          Pajiştile cu caracter subalpin, cu Festuca ovina ssp. sudetica,Agrostis rupestris,Geum montanum,foarte răspândite în masivele înalt din Carpaţii Meridionali, se întâlnesc în Parâng numai pe suprafeţe restrânse, pe culmi, vârfuri şi în înşeuările prin care se canalizează curenţi reci de aer. Existenţa lor este condiţionată mai mult de efectul de culme decât de altitudine, de aceea ele se întâlnesc, ca petece izolate, în porţiunile unde acest efect este mai pronunţat, atât pe vârfuri înalte, ca Straja (1869 m), Coarnele (1789 m), Arcanu (1760), cât şi pe vârfuri proeminente dar cu altitudini mici (1550-1671m).

          Compoziţia lor floristică este monotonă, pe lângă specia dominantă, care formează un covor continuu, compact, îşi mai fac loc doar exemplare izolate de Phyteuma nanum, Potentilla ternata, Potentilla haynaldiana, Taraxacum alpinum, Geum montanum, Gnaphalium supinum, Ranunculus oreophilus, Homogyne alpina, Cetraria islandica şi din loc în loc tufe mici de Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea.

          Uneori aceste cenoze se termină brusc la contactul cu pajiştile de Nardus stricta iar alteori tranziţia este lentă- pe o fâşie de câţiva metri lăţime Festuca ovina ssp. sudeticase găseşte în amestec cu Nardus stricta, Deschampsia flexuosa, Agrostis capillaris, pondrea ei scăzând treptat.

          În zona Parâng, în golurile de munte vegetează pajiştile de Nardus strictacare ocupă în general suprafeţele plane până la slab înclinate între 1400 şi 1860 m. Aceste pajişti s-au extins pe suprafeţele ocupate în trecut de molidişuri şi de tufărişuri subalpine, dezvoltarea lor fiind legată de procesele de degradare a solurilor ce s-au produs ca urmare a defrişărilor şi a păşunatului excesiv.

          Pe lângă Nardus strictamai apar puţine alte specii: Festuca rubra ssp. commutata, Anthoxanthum odoratum, Agrostis capillaris,Phleum alpinum, Geum montanum, Hieracium aurantiacum,Potentilla ternata, Luzula sudetica, Viola dacica, Campanula serrata, Campanula abietina, Silene otites, Centaurea nervosa, Scorzonera rosea, Antennaria dioica, Veronica officinalis, Alchemilla vulgaris, Leontodon hispidus, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea, Bruckenthalia spiculifolia. Adesea în porţiunile mai degradate aceste pajişti sunt invadate de stirigoaie (Veratrum album).

Vegetaţia azonală

Această vegetaţie se întâlneşte în Grupa Montană Parâng datorită prezenţei calcarelor, apoi se mai întâlneşte vegetaţia din luncile râurilor şi specii submediteraneene, acestea din urmă fiind foarte puţine.

Pe calcare se dezvoltă plante foarte interesante, cum sunt Asplenium trichomanes, Polypodium vulgare, Poa nemoralis, Saxifraga paniculata şi Silene Ierchenfeldiana. În luncile râurilor se dezvoltă pajişti cu iarbă albastră (Molinia caerulea), Medicago falcata, Agrostis stalonifera şi zăvoaie cu arin negru (Alnus glutinosa), plop negru (Populus nigra) şi sălcii (Salix alba, Salix fragilis).

Fitoclimatic, pădurile din Masivul Parâng sunt situate în următoarele etaje de vegetaţie: etajul subalpin - 2%, etajul montan de molidişuri - 3%, etajul montan de amestecuri - 42%, etajul montan şi premontan de făgete - 30%, iar restul de 23% fiind repartizat în etajul subcarpatic.

Corespunzător condiţiilor climatice şi de vegetaţie, pe teritoriul studiat s-a determinat un număr relativ mare de tipuri de staţiuni, dintre care cele mai reprezentative sunt: montan de amestecuri brun edafic mijlociu cu Asperula dentaria - 36%, montan premontan cu făgete brun edafic mijlociu cu Asperula dentaria - 22%, deluros de făgete brun edafic mic - 5%, deluros de făgete brun edafic mijlociu cu Asperula-sarum - 9%. Structura fondului forestier (compoziţia pe specii) este 18% molid, 59% fag, 5% brad, 4% mesteacăn, 5% diverse răşinoase, 3% gorun, 5% diverse esenţe tari (carpen, salcâm), 1% diverse moi (cireş, plop, salcie).

Concluzie:Din cele prezentate rezultă faptul că vegetaţia arborescentă şi ierboasă situată în suprafaţa pe care se doreşte amplasarea viitoarei investiţii nu prezintă elemente importante din punct de vedere al biodiversităţii forestiere, ceea ce face ca ea să nu întrunească elementele necesare pentru a fi încadrată în categoria „păduri cu valoare de conservare ridicată”.

În ceea ce priveşte studiul florei vasculare din zona Parâng materialul a fost prelucrat pe baza cercetărilor efectuate în teren cât şi în urma prelucrării informaţiilor bibliografice. În privinţa nomenclaturii s-a ţinut seama de lucrările floristice recente. Ordinea sistematică a enumerării plantelor a fost coroborată după Flora RPR.,RSR., Ciocârlan (2000). Elementele fitogeografice au fost stabilite după Borza (1959), Máthe (1940,1941), Javorka şi Soó (1950) şi Obendorf (1962).

Analiza areal geografică a florei pune în evidenţă faptul că elementele eurasiatic, european şi central-europen, care însumează 40% din numărul de specii şi subspecii întâlnite în Parâng, alcătuiesc fondul general al vegetaţiei acestui masiv. Multe dintre aceste specii au o răspândire largă în cuprinsul masivului, în păduri, pajişti şi buruienişuri.

Dintre speciile eurasiatice cele mai frecvente sunt: Asplenium ruta-muraria, populus tremula, Betula pendula, Alnus glutinosa, Asarum europaeum, Actaea spicata, Alliaria petiolata, Ranunculus repens, Filipendula ulmaria, Sanguisorba minor, Fragaria vesca, Medicago lupulina, Asperula odotata, Viola tricolor, Epilobium montanum, Galium mollugo, Origanum vulgare, Veronica chamaedrys, Plantago major, Campanula persicifolia, Antennaria dioica, Arctium tomentosum, Cirsium oleraceum,Veratrum album, Lilium martagon, Dactylis glomerata, Neottia nidus-avis, Platanthera bifolia.

Elementul european cuprinde specii răspândite îndeosebi în păduri, pajişti cu caracter mezofil şi tufărişuri. De exemplu Tilia cordata, Acer campestre, Sorbus aucuparia, Sorbus torminalis, Cotoneaster integerrimus, Crataegus monogyna, Euonymus europaeus, Rosa canina, Rubus hirtus, Trifolium campestre, Linum catharticum, Mercurialis perennis, Ajuga reptans, Festuca altissima, Anemone ranunculoides, Lunaria rediviva, Verbascum lychnitis, Digitalis grandiflora, Mycelis muralis, Hieracium pilosella, Holcus lanatus, Briza media, Poa compressa. Molidul (Picea abies), element european montan este dominant sau codominant în păduri, pe versanţii nordici, în timp ce pe versanţii sudici se întâlneşte izolat, în câteva puncte.

Elementul central-european cuprinde unele dintre principalele edificatoare ale asociaţiilor forestiere, ca Fagus sylvatica, Carpinus betulus, Abies alba, sau specii frecvente şi abundente în păduri, ca Luzula albida, Corylus avellana, Cardamine bulbifera, Euphorbia amygdaloides, Lamium galeobdolon, Isopyrum thalictroides. Alte specii central-europene apar frecvent în pajişti, tufărişuri şi la margini de păduri: Dianthus armeria, Dianthus carthusianorum, Clematis vitalba, Cardaminopsis arenosa, Trifolium ochroleucum.

Elementul circumpolar cuprinde o serie de specii abundente până la dominante în pajişti mezofile, în buruienişurile dezvoltate în urma exploatării pădurilor sau în tufărişurile din golul de munte: Festuca rubra, Agrostis capillaris, Deschampsia flexuosa, Rubus idaeus, Epilobium angustifolium, Solidago virgaurea, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. Alte specii circumpolare se întâlnesc frecvent în păduri (Gymnocarpium dryopteris, Asplenium scolopendrium, Oxalis acetosella, Hepatica nobilis, Geum urbanum, Sambucus racemosa, Gnaphalium sylvaticum) sau în pajişti şi pe stâncării (Asplenium viride, Minuartia verna, Arenaria serpyllifolia, Cerastium arvense, Spergularia rubra, Arabis glabra, Arabis hirsuta, Calamintha clinopodium, Campanula rotundifolia, Agropyron repens).

Elementul circumpolar este bine reprezentat şi în cadrul asociaţiilor mezohigrofile şi higrofile şi printre cele mai caracteristice se numără Chrysosplenium alternifolium, Eriophorum vaginatum, Parnassia palustris.

Speciile cu caracter arcto-alpin (eurasiatic arcto-alpin şi circumpolar arcto-alpin au o pondere destul de scăzută în zona Parâng. Aceste specii apar dispersat în golul de munte, în general pe culmi şi vârfuri cu altitudini mai mari sau expuse advecţiei maselor de aer din nord şi nord-vest. Dintre acestea amintim: Polygonum viviparum, Aster alpinus, Carex atrata, Hieracium alpinum,Hieracium aurantiacum, Poa alpina, Luzula spicata, Saxifraga adscendens.

Elementele alpine în sens larg (alpin europeene, alpino-carpatice, alpino-carpato-balcanice) se dezvoltă predominant în golul de munte, iar altele coboară în păduri şi pe stâncării, până la poalele masivului. Printre cele mai frecvente se numără: Alnus viridis, Rumex alpinus, Geum montanum, Homogyne alpina, Agrostis rupestris, Hypochoeris uniflora, Silene pusilla, Scorzonera rosea, Doronicum columnae.

Pe acest fond general, care reflectă apartenenţa Munţilor Parâng la regiunea floristică central-europeană, se detaşează şi specii carpatice şi carpato-balcanice. Elementul carpatic, deşi procentual nu este prea semnificativ este totuşi deosebit de interesant prin nota de diferenţiere floristică pe care o imprimă diverselor asociaţii în care se încadrează. Unele specii, ca Aconitum lycoctonium ssp.moldavicum, Cardamine glanduligera, Symphytum cordatum, întâlnite sporadic în făgete au un areal general carpatic. Pe lângă acestea se întâlnesc o serie de endemisme ale Carpaţilor Româneşti (specii endemice pentru România). Dintre acestea, pe stâncării şi în pajişti dezvoltate pe soluri scheletice, şi care nu sunt afectate de realizarea lucrării de extindere a pârtiilor în zona Rusu-Parâng, sunt frecvente Silene dubia, Dianthus henteri, Dianthus tenuifolius, Thymus comosus, Scabiosa lucida, Helictotrichon decorum.

Între speciile carpato-balcanice întâlnite în pajiştile alpine şi păduri se numără: Potentilla ternata, Bruckenthalia spiculifolia, Campanula abietina, Aconitum toxicum, Pulmonaria rubra, Hieracium transsilvanicum, Crocus vernus ssp. heuffelianus, Alyssum petraeum, Campanula sibirica, Sesleria rigida, Seseli rigidum. O specie carpato-balcanică destul de larg răspândită pe Straja este Rhododendron myrtifolium.

Elementele floristice cu caracter continental se întâlnesc în special în pajişti, pe stâncării şi la marginea pădurilor. Mai frecvente sunt: Alyssum alyssoides, Alyssum saxatile, Potentilla recta, Fragaria viridis, Peucedanum oreoselinum, Aster amellus, Centaurea micranthos, Anthemis tinctoria, Seseli libanotis, Scabiosa ochroleuca, Trifolium montanum, Vincetoxicum hirundinaria, Galeopsis speciosa, Veronica spicata, Veronica teucrium, Polygala comosa, Thalictrum lucidum, Festuca valesiaca, Festuca rupicola, Calamagrostis arundinacea. În pajişti se întâlneşte Pulsatilla grandis iar în pădurile de amestec de fag (Fagus sylvatica) cu carpen (Carpinus betulus) creşte Dictamnus albus.

Speciile cosmopolite se întâlnesc îndeosebi în păduri (Huperzia selago, Lycopodium clavatum, Anthyrium filix-femina, Dryopteris filix-mas, Geranium robertianum) şi în locurile cu umiditate ridicată (Stelaria media, Juncus effusus, Deschampsia caespitosa). Unele specii cosmopolite au luat o mare extindere datorită degradării antropice (Pteridium aquilinum, Urtica dioica, Cynodon dactilon, Juncus buffonius. Din acelaşi motiv au pătruns în munţii Parâng şi o serie de plante adventive cum ar fi Phytolaca americana, Amaranthus retroflexus, Erigeron canadensis, Erigeron annuus, Oenothera biennis, Chrysanthemum parthenium.

În concluzie, analiza areal-geografică a florei Parângului evidenţiază câteva aspecte caracteristice:

  • ponderea mare a elementelor eurasiatic, european, central-european, care relevă apartenenţa la regiunea central-europeană;
  • un procent ridicat de specii circumpolare, alpine, carpatice, carpato-balcanice (cărora li se adaugă şi o serie de specii europene sau submeditaraneene cu caracter montan), care pun în evidenţă caracterul montan al vegetaţiei;
  • ponderea scăzută a elementelor continentale, ceea ce arată slaba influenţă pontică.

De asemenea, în Parâng se întâlnesc diverse specii răspândite în masivele înalte din Carpaţii Meridionali, care lipsesc în Munţii Mehedinţilor, ca Dryas octopetala, Rhododendron kotsckyi, Gypsophila petraea, Agrostis alpina, Festuca ovina sudetica, Juncus trifidus, Senecio glaberrimus.

 

 

Descrierea generală a habitatelor din zona proiectului propus.

 

Habitatele de interes comunitar care vor fi afectate într-o măsură sau alta de proiectul propus sunt descrise în cele ce urmează, potrivit Lucrării „Habitatele din România” - Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005.

1. 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea) cu următoarele variante:

– R4205 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale şi carpatice, oligoterme, mezofite,mezo - eutrofe. Stratul arborilor, compus exclusiv din molid (Picea abies), sau cu rare exemplare de brad (Abies alba), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus glabra), fag (Fagus sylvatica). Stratul arbuştilor este slab dezvoltat – exemplare rare de scoruş (Sorbus aucuparia), Sambucus racemosa, Ribes petraeum, Lonicera nigra, Daphne mezereum, Rubus idaeus, Spiraea chamaedrifolia etc. Stratul ierburilor şi subarbuştilor, neuniform, dezvoltat în pete, cu Oxalis acetosella, Dentaria glandulosa, local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. Valoarea conservativă estemoderată.

- R4206 Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum.  Structura:Fitocenoze edificate de specii europene boreale şi carpatice, oligoterme, mezofite, oligotrofe. Stratul arborilor, compus exclusiv din molid (Picea abies) sau, la altitudini mai mici, cu amestec de brad (Abies alba), scoruş (Sorbus aucuparia); are acoperire mai redusă (50–80%), înălţimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuştilor lipseşte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa, Lonicera nigra, Spiraea chamaedrifolia etc.). Stratul ierburilor şi subarbuştilor, puternic dezvoltat, mai ales în golurile din arboret, dominat de specii de Calamagrostis. Stratul muşchilor cu dezvoltare variabil este de tip Polytrichum. Valoarea conservativă este moderată.

- R4207 – Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale, oligoterme, mezofile - higrofile, oligotrofe. Stratul arborilor, compus exclusiv din molid (Picea abies) sau cu amestec de brad (Abies alba) şi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica), mesteacăn (Betula pendula); are o acoperire  de 70–100%, înălţimi de 24–32 m la 200 de ani. Stratul arbuştilor lipseşte sub arboretele dese sau este parţial dezvoltat sub cele mai puţin dese (exemplare rare de Spiraea chamaedrifolia, Lonicera nigra, Rosa pedunculina, Sorbus aucuparia, etc.). Stratul ierburilor şi subarbuştilor, slab dezvoltat, reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica, Oxalis acetosalla, Soldanella hungarica, Vaccinium myrtillus. Stratul muşchilor, bine dezvoltat, gros (10 cm) acoperă în întregime solul dominat de Hylocomium sp.. Valoarea conservativă este moderată.

- R4208 -  Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale, oligoterme, mezofite, oligotrofe. Stratul arborilor, compus exclusiv din molid (Picea abies) sau cu amestec de brad (Abies alba) şi scoruş (Sorbus aucuparia); are o acoperire relativ mare, de 70–80%, înălţimi de 20–30 m la 100 de ani. Stratul arbuştilor lipseşte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa, Rubus idaeus Sorbus aucuparia, etc.). Stratul ierburilor şi subarbuştilor, de regulă bine dezvoltat, dominat de Luzula sylvatica. Stratul muşchilor: variabil, în petece de mărimi diferite,  nu acoperă în întregime solul dominat de Hylocomium sp.. Valoarea conservativă este mare.

 

 (Vaccinio-Piceetea)

 

2. 4060 Tufărişuri alpine şi boreale cu următoarele variante:

– R3104 Tufărişuri sud-est carpatice de smârdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus). Structura: Fitocenoza este edificată de specii alpine, circumpolare şi boreale, ecologic fiind oligoterme, mezo-xerofile, moderat până la puternic acidofile. Fitocenoza este primară, dar se extinde ca vegetaţie secundară atât în jnepenişurile şi molidişurile defrişate cât şi în pajiştile alpine degradate. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium gaultherioides. Înălţimea stratului este 20–40 cm. Acoperirea 80–100%. Stratul ierburilor nu este distinct, se întrepătrunde cu cel al subarbuştilor fiind dominante speciile Nardus stricta, Anthoxanthum odoratum, Luzula luzuloides. Stratul muscinal se ridică la 5 cm înălţime, fiind prezente speciile Dicranum scoparium, Hylocomyum splendens, Polytrichum juniperinum. La acest nivel se dezvoltă şi unele specii de dicotiledonate, precum: Potentilla ternata, Homogyne alpina, Loiseleuria procumbens, Geum montanum. Valoare conservativă este mare, habitatele fiind periclitate de numeroase impacturi negative antropice.

– R3107 Tufărişuri sud-est carpatice de coacăz (Bruckenthalia spiculifolia) şi ienupăr pitic (Juniperus sibirica).  Structura: Fitocenoza este edificată de specii arcto-alpine şi circumpolare în mare msură, cu cerinţe ecologice mai termofile decât alte juniperete, xero-mezofile, oligotrofe, acidofile. Speciile edificatoare tufărişului se distribuie conform exigenţelor biologice, Bruckenthalia fiind o heliofilă, se găseşte într-o abundenţă mai ridicată pe latura sudică a tufărişului format din Juniperus sibiricaşi lipseşte în zonele umbrite. Alte specii dominante sunt subarbuştii Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea şi ierburile Nardus stricta, Geum montanum. Caracterul microterm al acestei cenoze faţă de cel al molidişurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenţa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides, Festuca supina, Potentilla ternata). Valoarea conservativă a acestor habitate este mare, fiind puţin răspândite.

3.  4070* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium – R3105 Tufărişuri sud-est carpatice de jneapăn (Pinus mugo) şi smârdar (Rhododendron myrtifolium).  Structura: Fitocenoza edificată de Pinus mugo este tipică pentru etajul subalpin al Carpaţilor româneşti, iar elementele carpato-balcanice o diferenţiază de cele similare (vicariante din Alpi). Acoperirea generală este de 90–100%. Speciile sunt oligoterme, higrofile, oligotrofe, acidofile. Stratul arbuştilor este compus din Pinus mugo, în general monodominant, dar pot apărea sporadic, Alnus viridis, Salix silesiaca, Ribes petraeum, Juniperus sibirica, iar la limita inferioară, în rarişti, se dezvoltă şi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra, Picea abies, Sorbus aucuparia). Stratul ierburilor şi subarbuştilor este edificat de Rhododendron myrtifolium, cu dominanţă mare fiind şi Vaccinium myrtillus, Deschampsia flexuosa, Homogyne alpina, Luzula luzuloides, Luzula sylvatica, Oxalis acetosella, Calamagrostis villosa. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna, are o acoperire variabilă, între 30–80% şi este alcătuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi, Hylocomium splendens, Polytrichum juniperinum, Dicranum scoparium. Habitatul are o valoare conservativă  mare, fiind periclitat antropic, iar Pinus mugo este specie ocrotit în România.

 

4. 6230* Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase cu următoarele variante:

– R3608 Pajişti sud-est carpatice de Scorzonera rosea şi Festuca nigrascens. Structura: Habitat mesofil şi mesohigrofil, de pajişte secundară dezvoltată în urma defrişării pădurilor de molid. Stratul arbustiv – foarte redus; în pajişti pătrund specii arbustive, dintre care: Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. Stratul ierbos este dominant. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizează o acoperire cuprinsă între 35-85%. În structura floristică sunt prezente numeroase specii mezofile, caracteristice pentru Arrhenatheretea. Specia Nardus stricta are o constanţă ridicată şi o acoperire între 5-10%. Stratul muşchilor este redus, numărul de specii este mic, menţionăm: Polytrichum commune, Polytrichum juniperinum. Valoarea conservativă estemoderată; habitat endemic sud-est carpatic şi prioritar European. 

- R3609 Pajişti sud-est carpatice de ţăpoşică (Nardus stricta) şi Viola declinata. Structura: Habitat oligotrof, xerofil, acidofil. Stratul arbustiv – foarte redus; în pajişti pătrund specii arbustive, dintre care: Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea. Stratul ierbos: specia caracteristică carpatobalcanică Viola declinata are o acoperire redusă, mai ales în grupurile unde Nardus stricta are o acoperire de până la 95%, este monodominantă şi numărul de specii din compoziţia floristică este foarte mic. Specia Festuca nigrescens are o constanţă ridicată, dar cu o acoperire de până la 5%. Stratul muşchilor este redus, iar numărul de specii mic; menţionăm: Polytrichum commune, Polytrichum juniperinum, Dicranum scoparium, Pleurozium schreberi, Hylocomium splendens. Valoarea conservativă este moderată; habitat prioritar european.

pe substraturi silicioase

 

5. 6430 Comunităţi d lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul cămpiilor până la cel montan cu următoarele variante:

- R3701 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Aconitum tauricum. Structura: Stratul ierbos – alături de speciile edificatoare şi caracteristice Aconitum tauricum şi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion şi Adenostiletalia alliariae. Extinderea asociaţiei este ccondiţionată zoo – antropogen prin îmbogăţirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecţiile oilor care se adapă. Valoare conservativă – redusă.

- R3702 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Adenostyles alliariae şi Doronicum austriacum. Structura: Stratul arbustiv este redus, menţionăm Alnus viridis, Salix silesiaca. Stratul ierbos este dominant, specia Doronicum austriacum prezintă o frecvenţă mare, mai sunt prezente numeroase elemente carpatice şi dacice cum ar fi Heracleum carpaticum, H. sphondylium ssp. transsilvanicum, Poa delyii, Phyteuma vagneri, Achillea distans, care definesc aceste grupări regionale. Stratul muşchilor este redus, numărul de specii fiind mic. Menţionăm Polytrichum commune. Valoare conservativă – redusă.

- R3703 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Cirsium waldsteinii şi Heracleum sphondylium ssp. transsilvanicum. Structura: Stratul arbustiv este redus, menţionăm Alnus viridis, Salix silesiaca. Stratul ierbos: speciile caracteristice şi edificatoare Heracleum sphondylium ssp. transsilvanicum şi Cirsium waldsteinii permit diferenţierea acestor grupări de cele din carpaţii nordici. Gruparea prezintă maximum de extindere în etajele montan superior şi subalpin, pe alocuri coborând şi în etajul montan mijlociu unde se interferează cu Telekio speciosae – Petasitetum albae.

- R3704  Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri înalte cu Senescio subalpinum şi ştevia stânelor (Rumex alpinus) Structura: Stratul ierbos cuprinde grupări dominate masiv de Rumex alpinus şi Urtica dioica care au o acoperire de 65-85% şi invadează pajiştile puternic îngrăşate prin târlire în decurs de mulţi ani, unde vegetaţia este distrusă prin călcare şi acumulare de gunoi de grajd. În fitocenozele de Rumex alpinus participă un număr redus de specii, în general nitrofile, dintre care amintim: Urtica dioica, Poa supina, Capsella bursa-pastoris, precum şi unele specii din pajiştile montane din regiune. Valoare conservativă – redusă.

6. 6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios cu următoarele variante:

- R3602 Pajişti sud – est carpatice de coarnă (Carex curvula) şi primula minima. Structură: este un habitat primar. Stratul ierbos este caracterizat de specia Carex curvula care domină masiv, având o acoperire de 65-85%. Primula minima are o prezenţă ridicată dar o acoperire redusă. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris, Avenula versicolor, Festuca suspina, Juncus trifidus, Sesleria bielzii, Geum montanum, Ligusticum mutellina, Hieracium alpinum, Potentilla ternata. În habitat sunt prezente speciile rare Armeria alpina şi Dianthus glacialis ssp. gelidus. Stratul muscinal este reprezentat de Polytrichum alpinum, P. juniperinum, Racomitrium lanuginosum. Stratul lichenilor cuprinde Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis. Valoarea conservativă este redusă.

 

- R3603 Pajişti sud – est carpatice de părul porcului (Juncus trifidus) şi Oreochloa disticha. Structură: habitat primar cu caracter xerofil – oligoterm. Stratul ierbos – speciile caracteristice şi edificatoare părul porcului (Juncus trifidus) şi Oreochloa disticha se găsesc în raporturi de codominanţă pe suprafeţele cu expoziţie nordică, în timp ce pe platouri domină Juncus trifidus, Oreochloa disticha fiind sporadică. Stratul muscinal este reprezentat de Polytrichum alpinum, P. juniperinum, Dicranum scoparium. Stratul lichenilor cuprinde Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis. Valoarea conservativă este redusă.

- R3604 Pajişti sud – est carpatice de păruşcă (Festuca supina şi Potentilla ternata. Structură: habitat alpin, prezintă cel mai evoluat stadiu de înţelenire din etajul alpin, fiind considerat ca un relict glaciar. Stratul ierbos – specia edificatoare Festuca supina prezintă o acoperire foarte mare. Prin practicarea păşunatului intensiv, acest tip de pajişti se degradează şi evoluează către Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. Stratul muscinal este reprezentat de Polytrichum alpinum, P. juniperinum. Stratul lichenilor cuprinde Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis. Valoarea conservativă este mare, fiind habitat endemic.

7. 8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase cu următoarea variantă:

- R6205 Comunităţi daco – balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana şi Potentilla haynaldiana. Structură: În Parâng, în stratul ierbos, Potentilla haynaldiana se găseşte cu totul sporadic. Silenion lerchenfeldianae este o alianţă daco – balcanică cu exigenţe intens acidofile, în compoziţia căreia se remarcă prezenşa speciilor caracteristice Symphyandra wanneri, Saxifraga pedemontana ssp. cymosa şi Silene lerchenfeldiana. Cea mai reprezentativă staţiune pentru această asociaţie rămâne masivul parâng, unde se află o enclavă a arealului disjunct al asociaţiei (Piatra Crinului), identificată ulterior şi în Munţii Pirin. Stratul muscinal – speciile Didymodon ferrugineus, Grimmia ovalis, Rhabdoweisia fugas, care prezintă o constanţă ridicată.

Menţionăm faptul că structura fiecărui habitat descris se referă la caracterul geografic, ecologic, fitosociologic al fitocenozei şi descrierea acesteia pe straturi.

Valoarea conservativă pentru fiecare tip de habitat a fost apreciată pe o scară cu 4 categorii:

  1. redusă, care nu necesită măsuri specifice de conservare,
  2. moderată, care necesită conservarea unor eşantioane reprezentative la nivel regional,
  3. mare, care necesită măsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conţin habitatul repectiv,
  4. foarte mare, care necesită măsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România care conţin habitatul repectiv.

 

Impactul obiectivului propus asupra habitatelor şi speciilor de florăprotejate.

 

Habitatul 9410 - Păduri acidofile de P/cea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea)reprezintă cel mai răspândit habitat de pădure de conifere din Carpaţi, însumând aproximativ 560.000 hectare. În ROSCI0188 Parâng există o suprafaţă de aproximativ 9000 hectare acoperite cu acest tip de habitat. Proiectul va afecta prin tăiere o suprafaţa totală de aproximativ 13,5 ha hectare reprezentând astfel 0,15% din suprafaţa habitatului 9410 din Situl Natura 2000, respectiv 0,0024 % din suprafaţa acoperită de acest tip de habitat în Carpaţi. Menţionăm că suprafaţa defrişată nu va fi unitară şi constituie însumarea suprafeţelor liniare care vor fi defrişate pentru obiectivele constitutive ale proiectului, pârtii, traseele transportoarelor pe cablu, drumuri de acces, etc.

O parte din pârtii se vor amenaja folosindu-se metoda nivelării cu ajutorul autogrederului. Această metodă va aduce un oarecare impact următoarelor tipuri de habitate:

-  6230* Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase cu suprafaţa cea mai mare afectată, câteva hectare. Este cel mai răspândit tip de habitat din zona montană, subalpină şi alpină inferioară din Carpaţi. în zona proiectului s-au constatat diferite grade de alterare produse atât de dezvoltarea turistică, păşunat şi sporturi motorizate.

- 6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios cu o suprafaţă impactată mai mică, este un habitat cu valoare conservativă redusă.

Alte pârtii vor fi situate în zona subalpină şi alpină din apropierea vârfurilor Parângu Mic şi Piatra. Aceste pârtii nu vor fi amenajate în nici un fel, fiind doar marcate şi bătute cu ratracul. Cu toate că nu estimăm impact negativ amintim totuşi habitatele care pot fi întâlnite aici:

- 4060 Tufărişuri alpine şi boreale,

- 4070* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium,

- 8220 Versanti stăncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase,

- 6230* Pajişti montane de Nardus bogate in specii pe substraturi silicioase.

Construcţia drumului de acces de pe malul pârâului Gruniu va afecta habitatul 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin.

Tozzia carpathica (Iarba gâtului) este o specie de cormofită semiparazită ce creşte în locuri ierboase şi umede din etajul montan mijlociu până în cel alpin. Specia este prezentă în tipul de habitat de interes comunitar 6430 – Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. Specia a fost identificată ca şi prezentă în vecinătatea amplasamentului proiectului (Valea Bâlea, după C-tin. Drăgulescu – Cormoflora judeţului Sibiu). Cu toate acestea, având în vedere dimensiunea relativ mică a proiectului, precum şi suprafeţele mari cu habitate tipice speciei din cadrul SCI “Parâng”, se poate afirma că proiectul nu va avea un impact semnificativ asupra acestei specii, starea de conservare nefiind supusă modificării. În cazul în care vor fi găsite populaţii ale acestei specii în zona de impact direct, acestea vor fi relocate.

 

 

 

 

Fauna Masivului Parâng.

 

 

Modificările altitudinale ale climei şi vegetaţiei condiţionează formarea etajelor faunistice. Deşi există o anumită similitudine între etajele faunistice şi variaţia faunei pe latitudine, acestea nu sunt identice, creşterea altitudinii neducând la schimbarea duratei anotimpurilor şi a zilelor şi nopţilor; în consecinţă, fiecare unitate faunistică altitudinală are constituenţi zoologici cu adaptări morfofiziologice şi fenologice corespunzătoare şi cu cerinţe higrotermice potrivite cu mediul respectiv.

Chiar dacă speciile animale, faţă de cele vegetale, au un caracter dinamic şi transgresiv accentuat, realizând pendulări pe verticală, există şi unele specii particulare numai unor unităţi faunistice altitudinale. Pornind de la ideea că între plante şi animale, pe de o parte, şi condiţiile de mediu, pe de altă parte, există o strânsă legătură, cel mai potrivit este ca elementele florei şi faunei din acest masiv să fie prezentate în funcţie de etajare

Fauna Grupei Montane Parâng este asemănătoare cu a celorlalţi munţi din Carpaţii Meridionali, cu unele influenţe specifice nord-vestului Olteniei şi Banatului. Câteva dintre speciile caracteristice faunei mediteraneene îşi fac simţită prezenţa pe rama sudică a Parângului: vipera cu corn (Vipera ammodytes), broasca ţestoasă de uscat (Testudo hermani) şi călugăriţa (Scolopendra cingulato). Acestora li se adaugă rareori zăganul (Gypaetus barbatus), care tranzitează din Balcani până către căldările Gemănarea, Roşiile, Ghereşul şi Găuri.

Modificările altitudinale ale climei şi vegetaţiei condiţionează formarea etajelor faunistice.

 

Etajul faunistic al pajiştilor alpine şi al tufărişurilor subalpine.

Acest etaj se distinge prin numărul redus al speciilor, fapt explicabil prin condiţiile vitrege de viaţă (temperaturi scăzute, oscilaţii mari de temperatură la suprafaţa solului şi în aer, zăpezi mari, ierni lungi, vânturi puternice etc.) ale mediului alpin.

Dintre vertebrate pot fi enumerate mamiferele: capra neagră (Rupicapra rupicapra), şoarecele de zăpadă (Microtus nivalis ulpius), chiţcanul de munte (Sorex alpinus), ursul (Ursus arctos), râsul (Lynx Lynx), pârşul cenuşiu (Glis glis).

Păsările din acest etaj sunt: fâsa de munte (Anthus spirolitta), brumăriţa alpină (Prunella collaris), acvila de munte şi corbul (Corvus corax) pe stânci şi grohohotişuri. În jnepenişuri sunt localizate păsările: Lyrururs tetrix, Prunella modularis, şopârla de

munte (Lacerta vivipara) şi alte reptile, himenoptere, heteroptere, coleoptere, lepidoptere.

Etajul faunistic al pădurilor de conifere.

Condiţiile biotice (compoziţia chimică a esenţelor forestiere, alcătuirea taxonomică a cenozelor) şi abiotice (umezeală şi întunecime mare, sol puternic acid) ale biotopului fac ca unele specii de animale să fie puternic ataşate condiţiilor respective, având populaţii numeroase şi mai puţin oscilante pe verticală.

Numărul animalelor este mai redus în raport cu cel din pădurile de fag sau de gorun. Aceasta pe de o parte datorită condiţiilor climatice mai vitrege, iar pe de altă parte datorită modului mai greoi de a-şi găsi hrana.

Unele lepidoptere întâlnite aici sunt dăunători extrem de periculoşi, fiind încadraţi în familia Lymantridae. Din această familie face parte temuta omidă păroasă a molidului (Lymantria monacha). Acest dăunător atacă în primul rând molidul, apoi pinul şi bradul, iar uneori şi fagul. Atacul începe de la baza coroanei spre vârful acesteia, primăvara timpuriu. Din familia Ipide fac parte insectele care se mai numesc gândaci de scoarţă sau carii de pădure. Ipidele sunt exclusiv fitofage, iar majoritatea lor trăiesc pe ramurile diferitelor specii de foioase şi răşinoase, unde fac galerii. Gândacul nu zboară decât în perioada depunerii ouălor, de obicei în zilele cu soare. Ca reprezentant tipic, poate fi menţionat cariul mare de scoarţă al molidului (Ips typographus). Dintre batracieni, până aici ajung salamandra (Salamandra salamandra) şi broasca râioasă brună (Bufo bufo), care a fost găsită în Munţii Parângului, lângă cabana Rusu.

Ca reptile, pot fi menţionate vipera comună (Vipera berus) şi şopârla de munte (Lacerta vivipara).

Dintre animalele vertrebate, păsările sunt cele care populează mai frecvent pădurile de conifere, ca urmare a faptului că ele găsesc condiţii de cuibărit mai bune în aceste păduri, duşmanii fiind mult mai puţin numeroşi decât în pădurile de gorun sau de fag. Sunt comune auşelul (Regulus ignicapillus) şi piţigoiul de brădet (Parus ater). Frecvente, dar fără a fi totuşi numeroase, sunt: mierla gulerată (Turdus torquetus), piţigoiul moţat (Parus cristatus), piţigoiul de munte (Parus montanus), cinteza (Fringilla coelebs), forfecuţa (Loxia curvirostra), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula) şi corbul (Corvus corax), la care femela şi ouăle sunt ocrotite de lege din cauza scăderii efectivului acestei specii de păsări. În aceste locuri se găseşte şi o specie de ciocănitoare: ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), precum şi cavalerul munţilor înalţi: cocoşul de munte (Tetrao urogallus).

Un locuitor tipic al acestor meleaguri este ursul brun (Ursus arctos), care este destul de rar în Europa Centrală şi de Vest.

 

Etajul faunistic al stejăretelor.

Etajul (zona sau subzona) faunistic al stejarului este prezent prin pădurile de gorun situate ca un brâu la limita inferioară a subzonei fagului, ridicându-se pe alocuri până la 600 m şi chiar 800 m altitudine. În cadrul acestei subzone se află, prin depresiuni, şi păduri de stejar (Quercus robur). Este cel mai bine reprezentat etaj faunistic, indicând condiţii de viaţă foarte favorabile (hrană variată şi bogată, o durată mai mare a perioadei călduroase), zoocenoza apropriindu-se de parametrii ei maximi atât sub raport cantitativ, cât şi calitativ.

În pădurile de stejar şi gorun, pe lângă diversitatea şi numărul mare de specii de plante, trăiesc şi o mulţime de specii de animale, dintre care, mai frecvente sunt cele din grupul nevertebratelor. Dintre acestea se întâlnesc la tot pasul melci, păianjeni, gândaci, fluturi, albine etc.

Ca vertebrate, în pădurile de stejar trăiesc batracieni, reptile, păsări şi mamifere.  Un batracian des întâlnit pe sistemul foliar al arborilor şi arbuştilor este brotăcelul sau răcănelul (Hyla arborea). Reptilele, întâlnite aici, însă fără o prea mare frecvenţă, sunt: năpârca sau şarpele de sticlă (Anguis fragilis), şarpele de alun sau nuieluşa (Coronella austriaca). 

În aceste păduri de la poalele munţilor, cu climă mai blândă şi cu mult arboret, se întâlnesc numeroase specii de păsări, care găsesc aici condiţii bune pentru hrană şi cuibărit: privighetoarea (Luscinia luscinia) piţigoiul mare (Parus major), piţigoiul de livadă (Parus lugubris); silvia cu cap sur (Sylvia communis) şi muscarul sur (Muscicapa striata), multe specii de ciocârlii, presuri, sticleţi, alături de specii mai mari cum sunt ciocănitoarele: ciocănitoarea pestriţă mare (Dendocropus major), ciocănitoarea de stejar (D. medius) şi ciocănitoarea pestriţă mică. De asemenea, se întâlnesc şi păsări din neamul răpitoarelor de zi şi de noapte, ca: şoimul rândunelelor (Falco subuteo), vânturelul de seară (Falco vespertinus) şi vânturelul (Falco tinnunculus). Tot dintre răpitoare pot fi menţionate: gaia roşie (Milvus milvus), şerparul (Circaetus gallicus) şi cucuveaua (Athene noctua).

Mamiferele au şi ele reprezentanţi mai cunoscuţi în aceste păduri: ariciul (Erinaceus europaeus), chiţcanul de pădure (Sorex araneus), pârşul (Glis glis) şi şoarecele de pădure (Apodemus sylvaticus).

Dintre carnivore pot fi amintite: vulpea (Vulpes vulpes); lupul (Canis lupus), care trăieşte în regiuni izolate, dar uneori şi în jurul aşezărilor omeneşti; viezurele (Meles meles), jderul de copac (Martes martes), pisica sălbatică (Felix silvestris).

Dintre ierbivore se întâlneşte căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa).

 

Etajul faunistic al făgetelor.

Este foarte bine reprezentat, în limita superioară ajungând până la 1700 m altitudine. În acest etaj condiţiile de viaţă se îmbunătăţesc faţă de etajul coniferelor: intensitatea şi durata luminii cresc, valorile medii termice sunt mai ridicate, iar baza trofică mai variată şi mai bogată. Aceşti factori ecologici ameliorându-se în pădurea de gorun, o serie de animale trăiesc în ambele etaje cu mici diferenţieri efective. Majoritatea insectelor, batracienilor (răcănelul), reptilelor (şopârla şi guşterul), păsărilor (piţigoii, presurile, sticleţii etc.) şi mamiferelor (mistreţi, pisica sălbatică etc) preferă aceste păduri.

Dintre păsări, destul de numeroase în aceste păduri sunt: brumăriţa de pădure (Prunella modularis), fâsa de pădure (Anthus trivialis), pitulicea mică (Phylloscopus collybita), guşă roşie (Erithacus rubecula), struţul de vâsc, ţoiul, cojoaica şi gaiţa.

Dintre răpitoarele de zi şi de noapte se întâlnesc aici uliul găinilor (Accipiter gentilis), şorecarul (Buteo buteo), acvila ţipătoare (Aquila pomarina) şi huhurezul (Strix aluco). Păsări: piţigoiul de munte (Parus montanus), muscarul mic (Ficedula parva), auşel sprâncenat, ierunca (Tetrastes bonasia), ciocănitoarea cu spate alb (Dentrocopus leucotos), porumbelul gulerat (Columba polumbus).

Mamiferele: şoarecele gulerat (Apodemus flavicollis), veveriţa (Saurus vulgaris), râsul (Felix lynx), pârşul cu coadă scurtă (Dryomis mitedula), pârşul de alun (Muscardinus avelanarius), jderul de pădure (Martes martes), lupul (Canis lupus), iepurele (Lepus capensis), vulpea (Vulpes vulpes), mistreţul (Sus scrofa), pisica sălbatică (Felis silvestris).

Nevertebrate: coleopterul – Carabus auronites (care consumă larve de dăunători) precum şi multe insecte ce-şi desfăşoară ciclul vital pe fag, ca lepidopterul molia jirului (Carpocapsa grossana), coleopterele croitorul albastru al fagului (Rozalia alpina), gândacul de scoarţă al fagului (Emoporus fagi), trombarul ghindei (Rhynchaenus fagi), ţânţarul de frunză al fagului (Mikiola fagi).

Apele râurilor şi lacurilor de munte sunt populate de păstrăv indigen (Salmo trutta fario), lacul Câlcescu fiind de exemplu, singurul lac populat cu păstrăvi pe cale naturală. Apele lacurilor de

baraj: Vidra, Petrimanul, Galbenul sunt de asemenea bogate în păstrăvi, precum şi râurile din Masivul Parâng, mai puţin Jiul care are apele puternic poluate în defileu, (Nae Popescu, 1986).

 

Fauna pâraielor şi râurilor de munte.

Pâraiele de munte izvorăsc unele din golul alpin, altele din pădurile de conifere. Ele sunt caracterizate printr-un debit mai constant decât majoritatea celorlalte ape curgătoare, temperatură coborâtă şi puţin variabilă, apă saturată în oxigen şi aproape totdeauna limpede, substanţe nutritive în cantităţi reduse. Curentul este rapid, adesea întrerupt de cascade, patul albiei constând din stânci şi bolovani. Vegetaţia este redusă şi oferă o sursă trofică insuficientă, fiind suplinită de aportul alohton de hrană.

Temperatura coborâtă, viteza mare a apei sunt condiţii nefavorabile vieţii animale. În schimb, oxigenarea perfectă, lipsa impurităţilor sunt factori favorabili. Fauna este bogată, fiind reprezentată prin specii foarte oxofile şi, în general, criofile; ele au adaptări speciale care le permit să reziste curentului apei. Pricipalul contingent de specii de pâraie de munte îl dau insectele cu larve acvatice şi adulţi zburători. 

Condiţiile de viaţă şi implicit flora şi fauna acvatică nu sunt uniforme în cursul pâraielor de munte, putându-se face o zonare. Astfel, fauna din pâraiele mici şi cea din pâraiele mari sunt caracterizate fiecare prin altă asociaţie de nevertebrate reofile.

Peşti se întâlnesc numai în pâraiele mari, specia dominantă fiind păstrăvul (Salmo trutta fario), urmând cele două specii de zglăvoc (Cottus gobio, C. poccilopus), boişteanul (Phoxinus phoxinus), molanul (Orthrias barbatulus), iar ceva mai jos şi moioaga sau mreana de munte (Barbus meridionalis petenyi).

Dintre crustaceele mari este caracteristic racul de munte (Austropotamobius torrentium). Din punct de vedere piscicol, pâraiele mari de munte reprezintă zona păstrăvului.

Râurile de munte se caracterizează printr-un debit mai mare decât pâraiele, viteza apei mai redusă, patul albiei acoperit cu pietre cu dimensiuni mai mici şi oarecum egale. Apa este obişnuit limpede şi bine oxigenată, malurile împădurite. Bioderma este mai bogată. Elementele exogene (resturi de vegetale, insecte zburătoare) continuă să reprezinte o sursă importantă de hrană.

Fauna este mai bogată decât în pâraie; ea constă din aceleaşi grupe mari, dar alte specii: Baetis carpatica, Ecdyonurus helveticus, Ephemerela ignita, între efemeroptere; Rhyacophila fasciata, Glossosome conformis, Agapetus comotus, Potamophylax luctuosus, între trichoptere, tuberlariatul Dugesia gonocephala.

Ihtiofauna este dominată de lipan (Thymallus thymallus) şi moioagă (Barbus meridionalis petenyi); se mai întâlnesc aproape toţi peştii din zona păstrăvului, în plus: cleanul (Leuciscus cephalus), latiţa (Alburnoides bipunctatus), porcuşorul de vad (Gobio uranoscopus).

Din punct de vedere ihtiologic, aceste râuri reprezintă zona lipanului şi a moioagei. În râurile cu debit mai mic, ihtiofauna este mai săracă, lipsind bibanul, întâlnindu-se în schimb alte specii mai puţin reofile.

 

Specii protejate din cadrul faunei.

Se întâlnesc atât specii de clima caldă, submediteraneană, cât şi specii relicte, glaciare. În cadrul acestora se află numeroase specii protejate:

1 Vampyrus spectrum Liliac Ber, DH

2 Miniopterus schreibersi Liliac Ber, DH

3 Rhinolophus ferrumequinum Liliac Ber, DH

4 Vespertilio pipistrellusi Liliac Bon, Ber, DH

5 Plecotus auritus Liliac Ber, DH

6 Barbastella barbastellu Liliac Ber, DH

7 Myotis myotis Liliac Ber, DH

8 Myotis oxygnathus Liliac Ber, DH

9 Rupicapra rupicapra var. carpathica Capră neagră C, Ber, DH

10 Cervus elaphus Cerb C, Ber, DH

10 Ursus arctos Urs brun C, Ber, DH

11 Canis lupus Lup C, Ber, DH

12 Lynx lynx Râs C, Ber, DH

13 Meles meles Bursuc Ber

14 Martes martes Jder de pădure Ber, DH

15 Martes foina Jder de piatră Ber

16 Vipera berus (V. ammodytes – cu

corn) Viperă comună

17 Lacerta muraria Şopârlă de stâncă Ber

18 Bubo bubo Bufniţă Ber, DP

19 Corvus corax Corb

20 Trichodroma muraria Fluturaş de stâncă

21 Motacilla alba Codobatură albă Ber

22 Tetrao urogalus Cocoş de munte Ber, DP

23 Salmo trutto fario Păstrăv

Convenţiile internaţionale sub a căror protecţie se găsesc: Categoria de vulnerabilitate:

Ber – Convenţia de la Berna (Legea 13/1993) v – vulnerabile

Bon – Convenţia de la Bonn (Legea 13/1998) p – periclitate

C – Convenţia CITES (Legea 69/1994) r – rare

DH – Directiva Habitate 92/43/EEC e – endemice

DP – Directiva Păsări 79/409/EEC

 

Analiza impactului probabil produs de dezvoltarea domeniului schiabil asupra speciilor de faună pentru care a fost declarat situl.

 

Având în vedere prezenţa unor specii de plante şi animale prezente în zona de impact a proiectului, şi care sunt listate în diferite anexe ale legislaţiei române şi europene, prezentăm pe scurt speciile şi impactul probabil produs de dezvoltarea domeniului schiabil.

Specii de animale şi plante enumerate în anexa II a Directivei Habitate şi în Formularul Standard Natura 2000 pentru SCI0188 posibil impactate de proiectul dezvoltării domeniului schiabil Parâng:

 Canis lupus-  lupul nu a fost întâlnit în evaluările de teren. Există însă posibilitatea ca această specie să fie prezentă în zonă. Întreaga suprafaţă a proiectului, careul în care sunt înglobate toate obiectivele, nu depăşeşte 150 ha. Având în vedere faptul că lupii au un teritoriu de peste 15000 ha, considerăm că etapa de execuţie a proiectului va avea un impact punctual, atât direct cât şi datorită lucrărilor asociate. De obicei în timpul iernii lupii coboară în regiunea montană joasă şi cea deluroasă nemaifiind impactaţi activităţile asociate sezonului de schi.

 

Ursus arctos – ursul brun.Există informaţii despre prezenţa unui bârlog în perimetrul proiectului. Considerăm că specia va pleca în zonele învecinate după începerea lucrărilor de construcţie. Menţionăm faptul că zona reprezintă doar o mică parte din teritoriul unui urs, teritoriu care variază în funcţie de habitat şi sezon între 5000 - 25000 ha.

 

Lynx lynx-râsul. Nu avem informaţii privind prezenţa râsului în zona de impact al proiectului şi nici nu a fost observat în teren însă prezenţa lui nu poate fi exclusă. Dacă există zona impactată reprezintă o foarte mică parte dintr-un teritoriu care poate ajunge la 9000-25000 ha, în funcţie de sexul individului.

 

 

 

 

 

Bombina variegata- buhaiul de baltă cu burta galbenă trăieşte mai ales în zonele mai înalte, în păduri de foioase, conifere şi mixte, în zone cu tufărişuri, în păşuni şi fânaţe, dar coboară şi în câmpiile aluviale până la 200 m. Foloseşte diverse tipuri de habitate acvatice, incluzând lacuri, bălţi, mlaştini, izvoare etc. Prefera bălţile temporare, putându-se reproduce în orice ochi de apă, chiar în denivelări ale solului conţinând sub 1 litru de apă (Cogalniceanu si colab., 2000). Cerinţele în ce priveşte calitatea apelor sunt relativ scăzute, broasca putând fi gasită şi în zone umede intens poluate, chiar în ape cu concentraţie ridicată de hidrogen sulfurat şi săruri. Are tendinţa să ocupe tot mai multe biotopuri, populaţiile fiind în expansiune, sau cel mult oscilând în jurul unui nivel stabil. În zona proiectului nu există habitate de reproducere cu excepţia unor mici bălţi temporare capabile să susţină câteva zeci de exemplare. Considerăm că, dacă se va ţine seama de recomandări, lacul de acumulare care se preconizează a fi creat în viitor pentru alimentarea cu apă a tunurilor de zăpadă artificială în special va fi un excelent habitat de reproducere al acestei specii şi pentru alte specii de amfibieni cum sunt Triturus alpestrís, Rana temporaria etc. Specia a fost remarcatăîn zona pârâului Gruniu care în acestă etapă a proiectului va fi afectată în foarte mică măsură prin lucrările de construcţie a pârtiei 4b, care în partea inferioară ajunge în vecinătatea cursului de apă.

 

Cottus gobio – zglăvoaca.Această specie nu există în perimetrul direct afectat de investiţie. Se află probabil prezentă în pârâul Gruniului la vărsare şi în efluenţi. Construirea reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare va aduce îmbunătăţirea calităţii apei din sistemele lotice care captează apele poluate ale staţiunii şi care conţin populaţii ale acestei specii. Ecosistemele acvatice aflate în imediata vecinătate a amplasamentului obiectivului pot fi afectate în situaţia în care în albiile cursurilor de apă vor fi transportate şi/sau depozitate materiale de construcţie necesare sau care rezultă din lucrările de construcţie.

 

Pholidoptera transsylvanica este o specie de ortopter (cosaş) protejată la nivel comunitar, comună în Transilvania în zona montană şi subalpină. Apare şi în pajiştile bogate cu ierburi înalte, dar bine însorite şi cu un drenaj bun al solului, fiind frecventă şi pe pante calcaroase.

Specia va suferi un impact negativ temporar în special prin pierderea habitatelor datorate amenajării pârtiilor în habitatele ierboase. Există posibilitatea ca, în cazul în care lucrările de renaturare a pârtiilor va avea succes, habitatul şi implicit populaţiile acestor specii să crească apărând astfel un impact pozitiv. Cu toate acestea, proiectul de faţă nu va periclita populaţia acesteia la nivel naţional, regional sau local.

Pseudogaurotina excellens este un gândac rar din familia Cerambicide. Cel mai aproape de zona impactată, conform volumului Cerambicide din Fauna României, a fost găsit la Gura Apei în masivul Retezat. Plantele gazdă sunt din genul Lonicera. Cu toate că prezenţa acestei specii este nesigură, prin defrişare suprafaţa acoperită cu Lonicera va creşte crescând astfel şansele instalării unei populaţii în zona menţionată.

Zona în care se va realiza proiectul este o zonă antropizată, cu numeroase clădiri, pensiuni şi cabane, unele locuite permanent. Dezvoltarea treptată, în timp, a acestora, a avut drept rezultat retragerea treptată din zonă a faunei, în special a mamiferelor. Astfel prezenţe obisnuite în trecut, precum apariţiile urşilor şi a căprioarele, au devenit din ce în ce mai rare, ajungând să fie doar accidentale. În afară de mamifere, din zonă a dispărut şi vipera, care în trecut vieţuia pe pantele abrupte pe care s-a construit telescaunul existent în zonă.

 

c) Identificarea si evaluarea impactului.

 

Prin proiectul de reabilitare a pârtiilor existente în zona Rusu – Parâng se prevede realizarea următoarelor lucrări:

 

Lucrări de reabilitare şi construcţii pârtii.

 

Pârtii existente:

 

2a:    Vf. Parâng – Coamă    1,3 km       

2b:    Poiană                           0,5 km

2d:    Saivane               0,8 km

3b:    Pârtia Slima                  0,7 km

4b:    Pârtia „B”             0,5 km

În total 5 pârtii existente, însumând 3,8 km lungime.

 

Pârtiile existente prin proiectul de extindere pârtii existente din zona Rusu – Parâng vor fi reamenajate, prelungite şi lărgite pentru a putea fi omologate. Din analiza formelor de relief ale muntelui au rezultat o serie de zone ce pot fi amenajate ca pârtii de schi. În acest sens, noul sistem de pârtii proiectat va fi:

 

Nr:     Pârtie                   Lungime     Defrişări

 

2a:    Vf. Parâng – Coamă  - interm. Telescaun T3   3,675 km   3,40 ha

2c:    Staţia Meteo – Staţie intermediară T3              0,603 km   0,00 ha

2d:    Sosire Telescaun T3 – Saivane                        0,353 km   0,00 ha

2e     Prelungie pârtie 2c pentru legătura cu pârtia 2a        0,498 km   0,00 ha

2f :       ANEFS – Plecare Telescaun 7                      0,229 km   0,92 ha

3b:    Vf. Parâng – Slima (Poiana Zăpezii)                 1,515 km   2,03 ha

4b:    Vf. Badea – „B” – Plecare Telescaun 4           1,827 km   5,60 ha

În total 6 pârtii, însumând 8,202 km, faţă de 3,8 km existent.

TOTAL defrişări pârtii prin proiecte anterioare: 11,95 ha.

 

Prin proiectul Extindere pârtii de schi în zona Slima se prevede realizarea următoarelor pârtii de schi:

 

Nr:     Pârtie                                                                   Lungime       Defrişări

2b:    Staţia Meteo – Sosire pârtie 4b               0,740 km;  2,00 ha

3a:    Vf. Badea - Slima (Poiana Zăpezii)          1,210 km;  2,98 ha

3c:    Poiana Zăpezii - plecare Telescaun 4     1,226 km;  3,02 ha

În total 3 pârtii, însumând 3,176 km.

TOTAL defrişări pârtii proiect nou propus: 8,00 ha.

TOTAL defrişări pârtiicumulat pentru toate proiectele: 19,95

 

Pârtia 2b. Este cea mai scurtă pârtie, în lungime de 0,740 km. Traseul ei porneşte de la Staţia Meteo şi se termină la în punctul de sosire al pârtiei 4b. Pârtia traversează zona de păduri de conife pe o lungime de 0,500 km, respectiv o suprafaţă de 2,00 ha şi zona de păşuni naturale pe o lungime de 0,240 km, respectiv o suprafaţă de 0,95 ha.

Pârtia 3a. Are o lungime de 1,210 km, având plecarea din Vf. Badea şi sosirea în Poiana Zăpezii. Are o diferenţă de cotă de 313 m şi o lăţime de 50 m. Pârtia traversează zona de pajişti alpine pe o lungime de 0,744 km, respectiv o suprafaţă de 2,98 ha şi zona de păduri de conifere pe o lungime de 0,466 km, respectiv o suprafaţă de 1,86 ha.

Pârtia 3c. Lungimea pârtiei este de 1,226 km, cu plecare din Poiana Zăpezii până în zona de sosire a pârtie 4b. Diferenţa de nivel este de 410 m şi lăţimea de 40 m. Pârtia traversează zona de păşuni naturale şi cea de păduri de conifere pe liziera pe o lungime de 0,839 km şi pădurea de conifere pe o lungime de 0,387 km, respectiv o suprafaţă de 3,02 ha în pădurea de conifere şi 1,88 ha în zona de păşuni naturale.

 

Drumuri forestiere (căi de acces)

 

Prin proiectul de extindere pârtii existente din zona Rusu – Parâng sunt prevăzuţi 5,39 km de drumuri forestiere, constând în căi de acces la pârtiile de schi a schiorilor şi a maşinilor de bătut zăpada (ratrack-uri).

TOTAL defrişări căi de acces proiecte anterioare: 0,57 ha.

 

Prin proiectul Extindere pârtii de schi în zona Slima se prevede realizarea drumului forestier Gruniu cu punctul de plecare în zona de plecare a telescaunului existent, în lugime de 1.250 m, are lăţimea de 3 m şi va fi lărgit la o lăţime de 5 m. Suprafaţă de defrişat: 0,25 ha. Drumul traversează zona de păduri de conifere pe o lungime de 1,250 km, respectiv o suprafaţă de 0,63 ha.

TOTAL defrişări căi de acces proiect nou propus: 0,25 ha.

TOTAL defrişări căi de acces cumulat pentru toate proiectele: 0,82 ha.

 

Aceste drumuri forestiere vor fi prevăzute cu rigole din pământ bătut, podeţe la traversări de pâraie. Calea de rulare nu va fi acoperită cu macadam, pentru scopul în care vor fi folosite acestea fiind suficientă nivelarea şi bătătorirea suprafeţei de pământ. Lăţimea finală a drumurilor va fi de 5 m.

 

Instalaţii de transport pe cablu.

În cadrul proiectului de reabilitare a pârtilor existente din zona Rusu - Parâng au fost proiectate 3 instalaţii de transport pe cablu, ce vor satisface cerinţele de transport rapid la domeniul schiabil. Acestea au fost astfel concepute încât să deservească afluxul de turişti amatori de sporturi montane, corelat cu dispunerea şi capacităţile pârtiilor prevăzute.

TOTAL defrişări teleferice prin proiecte anterioare: 0,78 ha.

În cadrul proiectului de extindere a pârtilor de schi în zona Slima au fost proiectate 2 instalaţii de transport pe cablu, ce vor satisface cerinţele de transport rapid la domeniul schiabil. Acestea au fost astfel concepute încât să deservească afluxul de turişti amatori de sporturi montane, corelat cu dispunerea şi capacităţile pârtiilor prevăzute. Descrierea  telefericelor este următoarea:

Telegondola TG2 staţia intermediară Hotel Rusu - Poiana Zăpezii (Slima) are o lungime pe înclinare: 3260,71 m, o diferenţa de nivel: 464m. Pe traseu sunt prevăzuţi 19 piloni, respectiv 62 cabine. Traseul TG2 traversează zona de păduri de conifere pe o lungime de 1,630 km, respectiv o suprafaţă de 1,96 ha şi zona de păşuni naturale pe o lungime de 1,630 km, respectiv o suprafaţă de 1,96 ha.

Telescaunul TS8, Slima - Vf. Badea are o lungime pe înclinare de  830,53m, o diferenţa de nivel 270m (cota 1527 - 1797) capacitate de transport 2400 pers./oră fiind dotat cu scaune cu 6 locuri, decuplabil. Din traseul TS8 o porţiune de 0,179 km traversează zona de pajişti alpine pe o suprafaţă de 0,21 ha iar restul traversează zona de păduri de conifere pe o lungime de 0,651 km, respectiv o suprafaţă de 0,78 ha.

 

TOTAL defrişări teleferice prin proiectul propus: 2,74 ha.

TOTAL defrişări teleferice cumulat pentru toate proiectele: 3,52 ha

 

Pe durata efecturii lucrărilor de construcţie va fi afectată o suprafaţă de 18,23 ha ceea ce reprezintă 0,06 % din suprafaţă totală a ariei protejate. Pe durata efecturii lucrărilor de construcţie la alte proiecte anterioare va fi afectată o suprafaţă de 47,11 ha ceea ce reprezintă 0,16 % din suprafaţă totală a ariei protejate. Suprafaţa cumulată afectată de proiectul propus, cumulat cu proiectele anterioare este de 65,34 ha, ceea ce reprezintă 0,22% din suprafaţa totală a ariei protejate.

 

Principalele tipuri de habitate afectate vor fi:

Păşuni naturale 4,79 ha ceea ce reprezintă 0,06 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat. Prin proiectele anterioare sunt afectate 15,32 ha ceea ce reprezintă 0,18 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat. Prin cumularea efectelor proiectului propus cu efectul proiectelor precedente rezultă o suprafaţă de 20,11 ha care reprezintă 0,24 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat.

Păduri de molid 11,37 ha, ceea ce reprezintă 0,10 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat. Prin proiectele anterioare sunt afectate 17,91 ha, ceea ce reprezintă 0,15 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat. Prin cumularea efectelor proiectului propus cu efectul proiectelor precedente rezultă o suprafaţă de 29,28 ha care reprezintă 0,25 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat.

Pajişti alpine 2,07 ha, ceea ce reprezintă 0,17 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat. Prin proiectele anterioare sunt afectate 13,88 ha, ceea ce reprezintă 1,16 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat. Prin cumularea efectelor proiectului propus cu efectul proiectelor precedente rezultă o suprafaţă de 15,95 ha care reprezintă 1,33 % din suprafaţa totală a acestui tip de habitat.

Despăduririle care se efectuează pentru realizarea proiectelor anterioare prevăd o suprafaţă de 13,30 ha. Acestă suprafaţă reprezintă 0,11 % din suprafaţă acoperită cu păduri de molid, respectiv 0,078% din suprafaţă totală împădurită.

Despăduririle prevăzute prin proiectul propus se vor efectua pe o suprafaţă de 10,21 ha, din care o parte este constituită din arborete tinere care au crescut pe suprafeţele defrişate anterior pentru construcţia pârtiilor existente. Acestă suprafaţă reprezintă 0,08 % din suprafaţă acoperită cu păduri de molid, respectiv 0,060% din suprafaţă totală împădurită. Prin cumularea efectelor proiectelor existente cu cele ale proiectului propus rezultă o suprafaţă defrişată de 23,51 ha ceea ce reprezintă 0,19 % din suprafaţă acoperită cu păduri de molid, respectiv 0,138 % din suprafaţă totală împădurită.

 

Impactul estimat în perioada de execuţie:

1. Impactul cel mai important asupra vegetaţiei se produce în faza de execuţie, când vor fi efectuate defrişări. Va fi defrişată o suprafaţă de pădure de 10,21 ha reprezentând 0,10% din suprafaţa habitatului 9410 Pădure acidofile de Picia abies. Pădurile aparţin de Ocolul Silvic Petroşani,dincadrul DirecţieiSilviceDeva.

În urma defrişării pot rezulta o serie de schimbări ale teritoriului natural, şi anume:

- fenomene de degradare a peisajului prin introducerea de elemente noi care nu se încadrează în peisajul de pădure, rezultând astfel antropizarea peisajului,

- schimbarea microclimatului local de pădure,

- modificarea valorii estetice a peisajului,

- schimbarea modului de utilizarea a terenului,

- restrângerea habitatelor de pădure,

- creşterea suprafeţei teritoriului antropizat prin scoaterea din circuitul silvic şi scăderea suprafeţei teritoriului natural.

 

2. Impactul produs asupra arboretelor limitrofe perimetrelor care se defrişează:

În procesul de exploatare se pot produce vătămări ale scoarţei arborilor pe picior, în special în zona de la baza acestora, care sunt locuri favorabile pentru pătrunderea agenţilor patogeni, gradul de infestare fiind direct proporţional cu mărimea rănilor.

 

3. Impactul datorat lucrărilor de execuţie a structurii rutiere şi a construcţiilor proiectate.

Sursele de poluare ale florei şi faunei în perioada de construţie sunt următoarele:

                 - Traficul de şantier prin transportul de materii prime (beton, balast, prefabricate), prin generarea de poluanţi specifici mijloacelor de transport (NOx, SO, SO2, CO, metale grele, pulberi) şi zgomot,

                 - Utilajele şi mijloacele de construcţie prin activitatea desfăşurată încadrul fronturilor de lucru produc: poluanţi (NOx, SO, SO2, CO, metale grele, pulberi) şi zgomot,

                 - Instalaţiile de betoane, conduc la emisii de poluanţi (în special pulberi) şi zgomot,

                 - Accidentele rezultate ca urmare a traficului de şantier pot genera scurgeri de carburanţi, uleiuri care deversate pe suprafaţa solului afectează flora şi fauna specifică amplasamentului.

Un element de impact asupra mediului, specific etapei de execuţie, este perturbarea florei existente pe locul său în imediata vecinătate a şantierului de construcţii.

Perturbarea vegetaţiei se face prin diminuarea şi modificarea funcţiilor principale îndeplinite de aceasta şi anume: recreativă, estetică, antierozivă, ecologică, de microclimat, de patrimoniu ştiinţific, hidrologic, sanitar şi de reducere a zgomotului.

În perioada de execuţie principale sursele de poluare cu impact negativ asupra mediului sunt:

                   - activităţile de şantier - ocuparea temporară de terenuri, poluarea potenţială a solului, depozitele temporare de deşeuri etc. toate acestea au efecte negative asupra vegetaţiei în sensul reducerii suprafeţelor vegetale,

                 - zgomotul, circulaţia personalului şi utilajelor - toate acestea modifică habitatul natural.

Impactul lucrărilor de execuţie a structurilor rutiere şi a celorlalte construcţii asupra vegetaţiei are drept consecinţe negative:

                     - modificarea microclimatului din zona de vegetaţie;

                     - deprecierea speciilor faunistice şi florare fragile;

                     - perturbarea habitatului prin diferite surse de zgomot;

                     - modificarea regimurilor de curgere ale pânzelor freatice, care pot fi blocate prin noile construcţii, dereglând hidrologia zonei;

                     - modificarea regimul de migraţie al animalelor sălbatice;

Se apreciază că pe măsura realizării lucrărilor proiectate şiînchiderii fronturilor de lucru aferente, calitatea factorului de mediu biodiversitate, va reveni la parametrii acceptabili de legislaţia în vigoare.

Ecosistemele acvatice aflate în imediata vecinătate a amplasamentului obiectivului (pepârăurile Sălătruc, Maleia şi Gruniului)  pot fi afectate în situaţia în care în albiile cursurilor de apă vor fi transportate şi/sau depozitate materiale de construcţie necesare sau care rezultă din lucrările de construcţie.

 

Estimarea impactului în perioada de exploatare.

                     - Traficul rutier alturiştilordetermină dezvoltarea efectului de barieră a căilor de circulaţie, putând să izoleze complet o populaţie sau să constituie doar un obstacol pentru anumite animale;

                     - Traficul rutier, prin gazele de eşapament emise de vehicule, conduce la modificarea microclimatului şi componenţei faunei limitrofe;

                     - Zgomotul produs de circulaţia autovehiculelor conduce la tulburarea vieţii animalelor sălbatice, acestea schimbându-şi traseele de migrare, de vânătoare şi hrană;

                     - Dispariţia mamiferelor, păsărilor, amfibienilor şi nevertebratelor datorită accidentelor rutiere în care sunt implicate acestea.

Conform studiilor de specialitate poluanţii care apar în ghidurile de calitate a aerului recomandate de Organizaţia Uniunii Internaţionale de Cercetare a Pădurilor (IUFRO) pentru vegetaţie, responsabilide de efecte negative sunt următorii: SO2, NO2 si O3.

Gazele emise din trafic contribuie atât la creşterea acidităţii atmosferei, cât şila formarea ozonului troposferic, cu efecte directe şi/sau indirecte asupra tuturor componentelor de mediu (vegetaţie, faună, sol, apă). Prezenţa metalelor în gazele de eşapament afectează calitatea solului şi apelor şi, prin urmare, starea de sănătate a florei şi faunei.

De asemenea, poate avea loc o poluare a solului cu diferite deşeuri (înspecial înlocurile de parcare) cu produse petroliere provenite de la unele defecţiuni ale autovehiculelor, precum şi cu diferite substanţe provenite din accidente rutiere, acestea având un impact direct asupra faunei şi florei locale.

Zgomotul produs de traficul rutier este un alt factor care are un impact considerabil asupra animalelor sălbatice. Apariţia zgomotelor are consecinţe importante în tulburarea profundă a vieţii animalelor sălbatice, acestea schimbându-şi traseele de migrare, de vânătoare şi de hrană.

 

Bioxidul de sulf.

În funcţie de cantitatea de S02 pe unitatea de timp la care este expusă planta, apar efecte biochimice şi fiziologice ca: degradarea clorofilei, reducerea fotosintezei, creşterea ratei  respiratorii, schimbări în metabolismul proteinelor, înbilanţul lipidelor şi al apei şi înactivitatea enzimatică. Aceste efecte se traduc prin necroze, reducerea creşterii plantelor, creşterea sensibilităţii la agenţii potogeni şi la condiţiile climatice excesive.

În comunităţile de plante apar schimbări ale echilibrului între specii: reducerea varietăţilor sensibile determină alterarea structurii şi funcţiilor întregii comunităţi.

Uniunea Internaţională a Organizaţiei pentru Cercetarea Pădurilor recomandă următoarele concentraţii ca valori - ghid pentru protecţia plantelor:

- medie anuală - 125 ug/mc pentru a se menţine producţia îi cele mai multe locuri şi 50 ug/mc pentru a menţine întreaga producţie şi a proteja mediul;

                - medie pe 30 min. - 150 ug/mc şi, respectiv 75 ug/mc pentru cele două situaţii de mai sus (se admite depăşirea acestor valori cu o frecvenţă anuală de maxim 2,5 %).

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă limita de 30 ug/mc ca medie anuală.

 

Oxizii de azot.

Până la anumite concentraţii oxizii de azot au efect benefic asupra plantelor, contribuind la creşterea acestora. Totuşi s-a constatat că înaceste cazuri creşte sensibilitatea laatacul insectelor şi la condiţiile de mediu (de exemplu la geruri). Peste pragurile toxice, oxizii de azot au acţiune fitotoxică foarte clară.

Mărimea daunelor suferite de plante este funcţie de concentraţia poluantului, timpul de expunere, vârsta plantei, factorii edafici, lumina şi umezeala. Simptomele se clasifică în„vizibile" şi „invizibile". Cele invizibile constau înreducerea fotosintezei şja transpiraţiei. Cele vizibile apar numai laconcentraţii mari şi constau în cloroze şi necroze.

Ca valoare - ghid de protecţie la acţiunea N02 se recomandă 95 ug/mc pe interval de 4 ore.

 

Oxizii de azot in combinaţie cu alţi poluanţi.

Studiile au pus în evidenţă efectul sinergetic al dioxidului de azot şi al dioxidului de sulf, precum şi al acestor două gaze cu ozonul.

Pe baza acestor studii se recomandă ca valoare anuală - ghid de protecţie pentru N02 - 30 ug/mc, în prezenţa unor nivele maxime de 30 ug/mc pentru S02 şi de 60 Mg/m3 pentru 02.

Prin prisma estimărilor de concentraţie se poate concluziona că impactul domeniului schiabil asupra vegetaţiei şjfaunei din zona este minim şinu sunt necesare măsuri speciale de protecţie.

Înconcluzie la cele de mai sus se poate aprecia că poluarea aerului are un impact foarte mic asupra florei, faunei cu preponderenţă în sezonul de vară, înintervalul de timp, dimineaţa (orele 8 -11) şi după amiaza (orele 16-20).

Iarna traficul rutier este sporadic, deplasarea turiştilor făcându-se pe alternativa " telegondolă". Emisiile şizgomotul datorat traficului rutier ladomeniulschiabilvor avea un impact nesemnificativ asupra sitului Natura 2000.

Chiar dacă situl nu a fost declarat pentru protecţia păsărilor, aici remarcăm prezenţa câtorva specii importante, ocrotite prin legislaţia naţională sau convenţii internaţionale: Accipiter gentiles, A. nissus, Aquilla chrysaetos, A. pomarina, Bonasa bonasia, Tetrao urogallus, etc. (sunt menţionate în fişa standard Natura 2000 a sitului la secţiunea „Alte specii”. Domeniului schiabil Parâng nu se integrează în principalele căi de migraţie a păsărilor şi, în consecinţă, acesta nu va avea impact asupra acestora. În ceea ce priveşte defrişarea, aceasta nu se va realiza în perioadele de cuibărit ale păsărilor deoarece tăierile în această perioadă sunt dăunătoare pentru avifaună. Datorită faptului că nu există specii strict localizate în habitate specifice zonei proiectului şi că habitatele din zona de impact sunt larg reprezentate în regiune, speciile nu vor fi afectate la nivel regional şi/sau local. Se poate prognoza o “migraţie” la scară locală a speciilor de păsări din zonele cu habitate deteriorate sau distruse către zonele din jur cu habitate care oferă condiţii bune de viaţă.

Având în vedere suprafaţa mare a sitului SCI „Parâng”, ecologia şi etologia marilor carnivore, precum şi disturbarea existentă datorată activităţilor antropice şi turismului dezvoltat din zona amplasamentului proiectului, se poate afirma că proiectul nu va avea impact asupra populaţiilor carnivore mari pentru care a fost desemnat SCI-ul. Lupul şi râsul au o preferinţă deosebită pentru zone nedisturbate, zona proiectului fiind atipică pentru aceste specii. Un potenţial impact nesemnificativ îl pot resimţi exemplarele de urs din zonă în perioada de construcţie, însă, din punct de vedere etologic, această specie se dispersează temporar dintr-o zonă disturbată pe o perioadă scurtă cum este cazul acestui proiect în faza de construcţie; În urma deplasărilor în teren s-a constatat că pe traseul proiectului nu există microhabitate specifice existenţei unor populaţii aparţinând amfibianului Bombina variegata (buhaiul de baltă cu burta galbenă). Un aspect pozitiv constă în faptul că în urma construcţiei unui eventual lac de acumulare, această specie va putea beneficia de crearea unor astfel de habitate.

Un impact direct se va resimţi numai în faza de execuţie a lucrărilor, însă acesta va fi redus prin măsurile de diminuare a impactului propuse şi va avea un caracter temporar şi local. În perioada de funcţionare a domeniului schiabil, având în vedere că acesta va funcţiona sezonier – pe timpul iernii – impactul prognozat asupra habitatelor şi speciilor de floră şi faună din zonă va fi nesemnificativ.

Prin demararea acestui proiect categoriile de folosinţă din zona de influenţă a proiectului se vor modifica pe termen lung, ceea ce reprezintă un impact direct, de lungă durată.

Având în vedere însă inexistenţa habitatelor cu valoare de conservare moderată apreciem că impactul asupra habitatelor va fi nesemnificativ.

Odată cu creşterea impactului asupra habitatelor şi speciilor prezente în zonă, o reacţie normală a acestora va fi retragerea către zonele mai puţin impactate din apropiere. Alte specii, antropofile, s-au adaptat şi se adaptează cu prezenţa omului şi a activităţilor pe care acesta le desfăşoară.

Concluzie:Se consideră că impactul asupra sitului Natura 2000 din zona domeniului schiabil Parâng datorat lucrărilor de execuţie şi activităţilor din perioada de exploatare este nesemnificativ.

Recomandări:

În perioada de execuţie nu se vor amplasa baze de producţie şi oganizări de şantier şi nu se vor amenaja gropi de împrumut în apropierea habitatelor protejate menţionate.

La eşalonarea execuţiei se va tine cont de evitarea ocupării temporare a suprafeţelor în perioada de execuţie a lucrărilor pentru a nu afecta populaţiile de indivizi ale speciilor de plante menţionate.

În perioada de exploatare - trebuie luate măsuri ca vara speciile de plante menţionate să fie protejate de acţiunea distructivă a turiştilor. Iarna oricum speciile de plante menţionate vor fi protejate sub stratul de zăpadă nefiind în vegetaţie.

 

D. Masurile de reducere a impactului.

 

1. În perioada de execuţie:

Măsurile de protecţie a florei şifaunei pentru perioada de construcţie se iau din faza de proiectare şi organizare a lucrărilor, astfel:

        - La stabilirea traseului drumului se caută să se evite, dacă este posibil,  zonele sensibile, ariile protejate, traversarea pădurilor.

            - Amplasamentul organizărilor de şantier, bazelor de producţie, gropilor de împrumut şi traseul drumurilor de acces sunt astfel stabilite încât să aducă prejudicii minime mediului natural.

            - La alegerea acestor amplasamente se ţine seama să se evite locurile de cuibărit şi reproducere şi potecile de adăpat.

            - Suprafaţa de teren ocupată temporar înperioada de construcţie trebuie limitată judicios la strictul necesar.

            - Se va evita amplasarea directă pe sol a materialelor de construcţie. Suprafeţele destinate pentru depozitarea de materiale de construcţie, de recipienţi goliţi şi depozitare temporară de deşeuri vor fi impermeabilizate.

            - Pentru evitarea accidentelor în care, pe lângă oameni pot fiimplicaţi şi animale, constructorul vaprevedea bariere fizice care să oprească accesul înlocuri periculoase sau expuse.

            - Traficul de şantier şi funcţionarea utilajelor se limitează la traseele şi programul de lucru specificat.

            - Se evită depozitarea necontrolată a sterilului şivegetaţiei ce rezultă înurma lucrărilor de terasamente respectându-se cu stricteţe depozitarea în locurile stabilite de autorităţile locale pentru protecţia mediului.

            - Colectarea şievacuarea ritmică a deşeurilor menajere şi tehnologice pentru a nu tenta animalele şi evita riscul de imbolnăvire şi accidentare a acestora.

            - Acolo unde construcţiile vor fi învecinate cu pădurea, vor fi luate măsuri pentru evitarea unor incendii de pădure.

            - Pentru protecţia animalelor se vor prevedea îngrădiri ale instalaţiei cu garduri din plasă, în vederea evitării pătrunderii acestora (în jurul staţiilor, în jurul parcărilor, etc.)

            - Gardul care va împrejmui zona de protecţie sanitară va fi construit în aşa fel încât să nu producă fragmentări ale habitatului permiţând astfel unor specii de micromamifere şi amfibieni să traverseze proprietatea.

            - La limita zonei de protecţie sanitară în apropierea gardului vor fi amenajate grămezi de bolovani şi lemn mort şi se vaîncuraja dezvoltarea speciilor arbustive, fapt care vaspori valoarea conservativă şi de peisaj a parcelei.

            - Se vor respecta cu stricteţe limitele construite ale obiectivelor, prevăzute în proiect.

            - La alegerea traseelor instalaţiei de transport se va avea în vedere ca defrişările să fieminime.

            - Reducerea la minim a suprafeţelor organizărilor de şantier.

            - Instruirea personalului muncitor pentru a se evita distrugerea plantelor, în special a copacilor din zonele limitrofe şantierului, pe durata execuţiei lucrării.

            - Respectarea unui program de lucru strict şi restrictiv în zonele încare există faună sălbatică, pentru a se reduce stresul la care aceasta este supusă.

            -  Utilizarea de echipamente silenţioase sau cu nivel redus de zgomot pe durata funcţionării.

       - Întreţinerea organelor de maşini mobile, astfel încât să se elimine posibilitatea producerii de zgomote accidentale.

      - Se interzice circulaţia autovehiculelor în afara drumurilor trasate pentru funcţionarea şantierului (drumuri de acces, drumuri tehnologice), în scopul minimizării impactului acustic asupra speciilor de importanţă comunitară;

      - Suprafaţa excavată va fi decopertată în prealabil, brazdele astfel obţinute vor fi depozitate la marginea zonei afectate, vor fi udate cu regularitate în lipsa precipitaţiilor şi vor fifolosite la refacerea habitatului acolo unde acesta trebuie readus la starea iniţială.

      - Elementele externe din beton vor fi acoperite cu materiale naturale (ex. piatră).

      - Muncitorii vor fiastfel instruiţi încît se va evita impactul direct prin uciderea deliberată a exemplarelor de reptile şi amfibieni întâlnite în zonă.

      - În cazul plantării de puieţi, ca măsuri compensatorii, aceştia vor fiîngrijiţi de cei care plantează timp de cinci ani de la plantare şi vor fiînlocuiţi dacă nu supravieţuiesc în această perioadă.

      - Se recomandă să se folosească specii locale pentru ca vegetaţia nou instalată să păstreze anumite legături cu vegetaţia înconjurătoare.

      - Se recomandă folosirea speciilor de plante native şi locale, în vederea renaturării zonelor degradate, în perioada de post-construcţie. În acest scop se vor face notări în ceea ce priveşte structura floristică pe suprafeţele pe care se vor face intervenţiile, în vederea asigurării replantării şi a acoperirii, stabilizării taluzurilor cu specii ce au fost prezente pe acele suprafeţe în perioada premergătoare lucrărilor. Se va utiliza stratul germinativ de sol colectat înaintea începerii lucrărilor de denudare şi săpare, pentru a asigura prezenţa unei bănci de seminţe provenite de la plantele native zonei.

- Pentru stabilizarea taluzurilor se recomandă urmtoarele specii din flora spontană, cu sistem radicular adecvat: Sorbus aucuparia, Sambucus racemosa, Ribes petraeum, Lonicera nigra, Rubus idaeus, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea, alese în funcie de etajul de vegetaţie, pe baza notărilor privind structura floristică realizate înaintea începerii lucrărilor.

- În ceea ce priveşte stabilizarea pantelor din etajele superioare de vegetaţie, se vor utiliza seminţele unor specii ierboase native acelor suprafeţe, împreună cu sol vegetal. Aceste suprafeţe vor necesita în primii ani, până la dezvoltarea sistemului radicular al plantelor, o stabilizare prin utilizarea de geogrile spaţiale preînsmânţate.

- În cazul degradării habitatului cu Pinus mugo se recomandã plantarea unei suprafeţe echivalente cu jneapãn. Introducerea unor puieţi de provenienţã necunoscutã sau din alte zone, poate conduce la poluarea geneticã. Pentru lucrãrile de refacere a habitatului se recomandã folosirea de puieţi de provenienţã localã. Refacerea habitatului trebuie sã ţinã cont de condiţiile ecologice locale şi de evoluţia naturalã a acestuia. În primul rând se va reface structura acestui habitat şi se va crea microclimatul adecvat. Refacerea habitatului trebuie sã înceapã la limita cu rariştea de molid de la limita superioarã a pãdurii în sus. Se recomandã ca plantarea de puieţi sã se realizeze în zonele cu pericol de eroziune sau degradate, în ecosisteme fragile cu risc de avalanşe. Se vor planta puieţi de jneapãn în zonele în care este absolut necesarã, având în vedere costurile ridicate. Se vor folosi puieţi de 4-5-6 ani cu rãdãcini protejate în calup cu pungã. Procentul de prindere este considerat ca fiind foarte redus. Plantarea se recomanadã se se facã toamna. Împreunã cu puieţii de jneapãn, se planteazã şi specii însoţitoare locale, în funcţie de zonã (molid, zâmbru, anin verde, scoruş). Se recomandã în prealabil studierea unei documentaţii referitoare la acest subiect (Pânzariu, dezvoltatã de Bândiu, Cenuşã, etc.). În general atacurile au fost limitate la zone restrânse. Se recomandã efectuarea permanentã a unor observaţii asupra stãrii de sãnãtate a jnepenişurilor. Se va avea în vedere respectarea tuturor mãsurilor de protecţie fito-sanitarã.

     - Pentru ca impactul defrişărilor să fie cât mai redus se recomandălimitarea la minimum a defrişărilor prin prevederea unor lucrări de consolidare în secţiunile de debleu. Pentru compensarea suprafeţelor defrişate se recomandă plantarea de arbuşti la marginea drumului şiîmpădurirea de terenuri înafara zonei drumului, conform cerinţelor Regiei Naţională a Pădurilor - Romsilva.

      - La parcări se vor planta arbori de aliniament care să asigure un aspect decorativ corespunzător şi să umbrească locul de parcare (parcare de la pornire teleschi).

      - Înierbarea suprafeţei schiabile la pârtii se poate face şi prin utilizarea de saltele biodegradabile pre-însămânţate cu o reţetă de ierburi adecvată solului, respectiv climei din amplasament, accelerând procesul de refacere a vegetaţiei pe solul decopertat.

      - Conştientizarea factorului uman referitor la necesitatea menţinerii echilibrului natural şi a mediului ambiental cât mai aproape de starea sa naturală.

   - La sfârşitul lucrărilor de execuţie proiectantul a prevăzut fondurile necesare refacerii ecologice a suprafeţelor de teren ocupate temporar şi redarea acestora folosinţelor iniţiale(unde este posibilă).


2. În perioada de exploatare:

Măsurile specifice necesare pentru a reduce la minim impactul asupra biodiversităţii în zonele de protecţie speciale sunt:

      - Construirea unor căi de acces pentru animale prin prevederea unor pasaje subterane casetate pe cursuri de ape traversate.

      - În zonele de acces ale schiorilor, pe pârtie şi sub teleschi, vor fi plantate ierburi recomandate de specialişti pentru a rezista, în timp, circulaţiei acestora.

      - Pârtiile de schi sunt utilizate numai în timpul iernii când fauna este în repaus, astfel tranzitul acesteia nu este afectat. Pe durata anului în extrasezon se recomandă limitarea accesului turiştilor cu excepţia situaţiilor cand traseele existente, marcate, intersectează pârtia de schi.

     - Respectarea în perioada de exploatare a legislaţiei privitoare la protecţia faunei şi florei constituie o măsură de protecţie a acestora.

      - Accesul public în pădure este permis numai în zone amenajate şi pe trasee marcate în acest sens.

      - Accesul public în pădure cu autovehicule, motociclete, ATV-uri este interzis cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism, care se pot practica numai cu acordul proprietarului sau administratorului pădurilor proprietate publică a statului.

      - Interzicerea vânatului în zonă.

      - În cazul lucrărilor de întreţinere obiective, antreprenorul va delimita zona de lucru pentru a preveni/minimiza distrugerea habitatelor;

      - Pe o perioadă de minim 3 ani se va verifica la începutul şi sfârşitul perioadei de vegetaţie stadiul de refacere a habitatelor afectate, cu obligaţia beneficiarului de a interveni cu lucrările necesare de corectare;

- Pentru protecţia toturor speciilor protejate de floră şi faună se va impune planificarea şi susţinerea materială a unui program de realizare, monitorizare a măsurilor de reducere a impactului, prin termenii de referinţă şi buget.

- Se recomandă montarea unor panouri informative şi avertizoare cu privire la valorile naturale ale zonei şi importanţa menţinerii şi protejării acestora (semnalarea limitelor zonelor protejate); crearea şi marcarea unor spaţii de popas cu posibilităţi de depozitare a deşeurilor; asigurarea pazei în vederea limitării numărului de persoane care se abat de la traseul marcat precum şi al celor care colecionează material biologic.  

Măsurile generale propuse în cadrul acestui capitol fac ca impactul produs sa fie menţinut sub control, păstrându - se nesemnificativ.

 

 

Măsurile de reducere a impactului se vor realiza concomitent cu finalizarea lucrărilor de reabilitare a pârtiilor, de construcţie a instalaţiilor de transport pe cablu şi a efectuării lucrărilor de lărgire a drumurilor de acces.

Eficienţa măsurilor de reducere a impactului se va monitoriza începând din perioada de începere a lucrărilor.

Anual se va monitoriza starea ecosistemelor din zonele afectate de lucrări. Motitorizarea se va desfăsura pe întreaga durată de derularea acestor lucrări, pe întregul interval de timp.

Pe termen mediu şi lung eficienţa acestor lucrări va fi monitorizată anual în primii cinci ani de la finalizarea lucrărilor de execuţie.

Cuantumul financiar alocat acestor lucrări este de 75.000 Euro. Instituţia care se va coordona aceste lucrări este IPROMIN Bucureşti în colaborare cu cercetător biolog Marcela Balazs.

E. Concluzii.

 

Denumirea proiectului propus este Reabilitarea pârtiilor existente în zona Rusu – Parâng  şi este localizat înSitul de importanţă comunitară ROSCI0188 „Parâng”.

Scopul proiectului constă în reabilitarea pârtiilor existente în zona Rusu – Parâng şi prevede amenajarea de pârtii de schi, teleschiuri, telecabine şi amenajări aferente.

Habitatele prezente în zona de impact a proiectului sunt reprezentate de porţiuni de vegetaţie ierboasă, vegetaţia lemnoasă, vegetaţie de stâncării.

Un impact direct se va resimţi numai în faza de execuţie a lucrărilor, însă acesta va fi redus prin măsurile de diminuare a impactului propuse şi va avea un caracter temporar şi local. În perioada de funcţionare a domeniului schiabil, având în vedere că acesta va funcţiona sezonier – pe timpul iernii – impactul prognozat asupra habitatelor şi speciilor de floră şi faună din zonă va fi nesemnificativ.

Având în vedere suprafaţa mare a sitului SCI „Parâng”, ecologia şi etologia marilor carnivore, precum şi disturbarea existentă datorată activităţilor antropice şi turismului dezvoltat din zona amplasamentului proiectului, se poate afirma că proiectul nu va avea impact asupra populaţiilor carnivore mari pentru care a fost desemnat SCI-ul. Lupul şi râsul au o preferinţă deosebită pentru zone nedisturbate, zona proiectului fiind atipică pentru aceste specii. Un potenţial impact nesemnificativ îl pot resimţi exemplarele de urs din zonă în perioada de construcţie, însă, din punct de vedere etologic, această specie se dispersează temporar dintr-o zonă disturbată pe o perioadă scurtă cum este cazul acestui proiect în faza de construcţie; În urma deplasărilor în teren s-a constatat că pe traseul proiectului nu există microhabitate specifice existenţei unor populaţii aparţinând amfibianului Bombina variegata (buhaiul de baltă cu burta galbenă).

S -a putut aprecia că poluarea aerului are un impact foarte mic asupra florei, faunei cu preponderenţă în sezonul de vară, înintervalul de timp, dimineaţa (orele 8 -11) şi după amiaza (orele 16-20). Iarna, traficul rutier este sporadic, deplasarea turiştilor făcându-se pe alternativa " telegondolă". Emisiile şizgomotul datorat traficului rutier ladomeniulschiabilvor avea un impact nesemnificativ asupra sitului Natura 2000.

Concluzie:Se consideră că impactul asupra sitului Natura 2000 din zona domeniului schiabil Parâng datorat lucrărilor de execuţie şi activităţilor din perioada de exploatare este nesemnificativ.

Având în vedere cele constatate în privinţa biodiversităţii din studiul de impact asupra mediului, recomandăm autorităţilor de mediu eliberarea acordului de mediu cu condiţia respectării stricte de către investitor a tuturor măsurilor de reducere a impactului şi realizarea/implementarea unui program de monitorizarea a efectelor investiţiei asupra biodiversităţii cu raportarea anuală sau de câte ori se va impune, către APM Hunedoara, a rezultatelor acestuia.

 

 


X

Clic aici pentru a închide harta



Alegeți un județ de pe hartă pentru a fi redirecționat spre autoritatea locală.